Ghe NICA-Blog: NOOR INAYAT KHAN :Printesa care a devenit spioana(4)

marți, 20 septembrie 2011

NOOR INAYAT KHAN :Printesa care a devenit spioana(4)

Selwyn Jepson, un scriitor fost spion, a spus ca ea avea “o vivacitate personala, trasaturi subtiri si calme ochi intunecati si linistiti, o voce dulce si o frumoasa energie care freamata in ea. Nimeni nu putea sa o uite vreodata pe Noor sau sa ramana indiferent, chiar daca unele cadre din SOE se indoiau de capacitatile sale de a spioana si incerca sa-i blocheze progresele pe teren. Dar ei au esuat in zilele care au urmat sosirii sale in Franta, in iunie 1943, Noor demonstrandu-le ca s-au inselat profund. Cand Reteaua Prosper din celulele de rezistenta s-a prabusit, Noor s-a strecurat din colt in colt prin Paris, dejucand Gestapoul si si-a transmis mesajele cu o enorma rapiditate si precizie, in conditii dintre cele mai ostile. Ea singura facea treaba a sase operatori radio, s-a spus. La Londra, seful codului Leo Marks nota ca “transmisiunile sale erau ireprosabile”, in pofida controalelor intense pe care le desfasurau permanent nazistii. Gratie muncii sale, o sectie F dezorganizata a inceput sa se reconstituie. In octombrie, ea a fost tradata, probabil de Renee Garry, sora primului sau contact la Paris. In minutele precedand arestarea sa de catre Gestapoul care trebuia sa o conduca la sediul sau, ea a sarit pe geamul unei bai pentru a incerca sa scape. Fortele germane au urmarit transmisiile sale radio. Noor a transmis, dupa cum fusese transmis semnalul in 18 litere pentru a alerta SOE de la Londra ca a fost capturata… Dar a fost ignorata. Mai tarziu, in timpul interogatoriilor sale, a gasit alti agenti cu care a planificat o evadare care implica de a rupe zabrelele de la fereatra sa. I-a reusit dar ca o ironie a sortii, un raid aerian executat de RAF deasupra Parisului a provocat deodata un control de securitate.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;