Ghe NICA-Blog: Pamanturile lui Punt-extrem de misterioase(6)

miercuri, 28 septembrie 2011

Pamanturile lui Punt-extrem de misterioase(6)

Se mai poate retine ipoteza care situeaza Punt in America de Sud in regiunea Puno in apropiere de lacul Titicaca. Trebuie insa precizat ca Puno vrea sa spuna punic, adica fenician. Punt inseamna rosu si este folosit pentru a desemna purpura, culoarea rosie utilizata pentru pictarea tesaturilor. Cuvantul fenician vine din grecescul foinis - foinos. In latina, poenus, punique si phoenices au aceeasi semnificatie etimologica de rosu. In limba latina, punique se utilizeaza pentru a desemna cartaginezii si culoarea grena. In egipteana veche, era puaniti si insemna rosu. Este bine cunoscuta similitudinea intre ambarcatiunile din stuf de pe Nil si cele de pe lacul Titicaca. Se stie ca aceste expeditii au durat trei ani, ceea ce este foarte mult pentru a ajunge in Etiopia sau Zimbabwe, unde unii au pretins ca s-ar fi aflat Tara lui Punt. Se zice ca din aceste expeditii se aduceau tamai utilizate pentru pregatirea mumiilor, dar nu s-a explicat niciodata ca adevaratele ingrediente erau droguri ca coca si tutun. Astazi stim ca acestea faceau parte din ingredientele folosite pentru mumificarea corpurilor. Faraonul Thutmosis al III-lea a trimis o alta expeditie in 1450 inainte de Christos. El a ordonat flotei sale sa navigheze spre vest in cautarea lumii mitice a mortilor. Se cunosc referinte despre aceste expeditii care dateaza din timpul dinastiei faraonilor Ramses I si Ramses al XI-lea.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;