Ghe NICA-Blog: Calugarul din casa doamnei R(4)

luni, 10 octombrie 2011

Calugarul din casa doamnei R(4)

Baiatul cel mic al doamnei R si-a petrecut urmatoarele zile sondand zidurile, cotrobaind prin pivnita si prin incaperile vechi ale cladirii sperand cu ardoare sa descopere ceva. Intr-o noapte de toamna, in timpul unei vizite, devenita familiara a fantomei in camera doamnei R acesta s-a indreptat catre spectru. Cu mainile inainte, ea si-a bagat degetele in forma stranie ingenunchiata. Brusc, proprietara a simtit o durere violenta in pieptul sau la nivelul diafragmei, in timp ce a fost invadata de un val glacial in tot corpul care parca o sufoca. Fantoma calugarului s-a dislocat si s-a retras in penumbra. Mainile doamnei R au inceput sa o arda teribil. I-au aparut rosete mari si dureroase care au durat timp de cateva luni. Ea a facut o depresie nervoasa. Timp de cativa ani, doamna R a refuzat sa se intoarca in acea cladire si s-a mutat la parintii sai. In cele din urma, baiatul cel mic a reusit sa descopere osemintele preotului refractar intr-un mormant aflat in fundatiile constructiei unde fusese ingropat de viu. Spectrul calugarului a mai aparut doamnei R o singura si ultima data. In acea seara s-a dezbatut adanc in familie vanzarea acelei cladiri . Inainte de a se culca, doamna R s-a recules in fata statuii restaurate a Fecioarei cu pruncul, alturi de care pusese un vechi crucifix din argint gasit in pivnita. Cand calugarul a aparut, ii spusese proprietarei ca fusese ucis sub loviturile soldatilor, dar fara a renunta la consolarile pe care i le aducea religia. “Sufar, sufar prea mult. Aveti mila doamna, eliberati-ma!" Extrem de emotionata, doamna R a fost cuprnsa de mila in fata durerii tulburatoare a fantomei. Pe neasteptate, cu un gest impulsiv, a luat crucifixul din argint intr-o mana si a desenat de mai multe ori semnul crucii in fata siluetei spectrale a calugarului in timp ce cu cealalta mana arunca cu apa sfintita. Deodata, fantoma s-a dizolvat pur si simplu si a disparut cu un lung si ultim suspin. Nu a mai reaparut niciodata. Doamna R si familia sa nu a mai vandut frumoasa proprietate. Traiesc in aceeasi casa si se bucura de zile linistite.

-TERMINAT-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;