Ghe NICA-Blog: Itic si Strul isi povestesc visele

luni, 10 octombrie 2011

Itic si Strul isi povestesc visele

Itic si Strul isi povestesc visele: - Se facea ca mi-a venit pofta de bors - zice Itic. Am pus carnea la fiert si fuga in piata dupa marar, dar de unde ? In piata nici un fir de marar. Atunci am luat avionul si am plecat in Canada dupa marar. - Fleacuri ! - zice Strul. Sa vezi ce vis am avut eu ! Se facea ca dormeam si aud un ciocanit in usa. Deschid si cine crezi ca-mi cade de git ? Claudia Cardinale ! Claudita, auzi ? A fost o nebunie. La despartire, mi-a declarat cu mina pe inima ca este cea mai fericita femeie din lume. Dar abia a plecat si aud alt ciocanit in usa. Cind deschid, sa cad jos nu alta. Cine crezi ca era ? Vechea mea pasiune, Sofia Loren! Sofica, auzi ? Desi eram epuizat, dragostea mi-a turnat noi puteri in vine si m-am purtat ca un performer, am iubit-o cu patima dureroasa pe Sofica. Dupa ce a plecat, am incuiat usa si se facea ca m-am culcat din nou cu gindul sa nu mai dau drumul la nimeni. Dar bataile in usa s-au intetit din nou. Mi-am zis hotarit ca nu mai primesc pe nimeni si asa am facut. Cine crezi ca era nenorocoasa? Brigitte Bardot!Dar spusesem nu si "nu" a fost ! A insistat ea cu vorbe frumoase, cu gesturi incitante, dar eu am fost incoruptibil si am dat-o afara. - Dobitocule ! - se supara Itic - de ce n-ai adus-o la mine ? - Pai, de unde sa te iau, dragul meu, nu erai plecat in Canada dupa marar?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;