Cabana Pietrele – Culmea Lolaia – valea Stînisoarei – cabana Pietrele
Marcaj: „momîi” ciobanesti pîna pe culmea Lolaia;triunghi albastru: La Bordulet — cabana PietreleDurata: 4 ½ – 5 ½ ore Caracteristici: traseu nerecomandabil iarna
Traseul ofera o priveliste superba de pe culmea Lolaia si o întoarcere placuta pe traseul usor de pe valea Stînisoarei.
Trecem podetul peste apa Stînisoarei chiar în fata cabanei si urcam pe linga casa punctului de control al CM.N. Pietrele. Chiar de lînga cabana C.M.N apare marcajul ciobanesc, care ne conduce printre lespezi si molizi razleti. Pe prima parte a urcusului poteca firava urca pieptis departîndu-se de tumultul din jurul cabanei. Din loc în loc se vede culmea Lolaia cu povîrnis acoperit cu trunchiuri prabusite peste grohotisuri. Dupa o serie de serpentine traversam un luminis îmbracat cu lespezi, apoi reintram în padure urmarind o noua serie de serpentine. Trecem peste un vîlcel înmlastinit (izvor). Mai departe poteca, uneori neclara dar strajuita de „momîi”, ne poarta aproape pe limita superioara a padurii printre trunchiuri uscate, apoi pe lespezi. Dupa mgi bine de o ora de urcus” mai dificil sosim pe culmea Lolaia, la cca 1 760 m altitudine, loc salbatic acoperit cu lespezi si bîrne. Ne rasplateste însa din plin largimea zarilor care, pe masura ce înaintam, ne ofera noi si bogate perspective spre valea Galesului, Valea Rea, valea Stînisoarei, sau spre vîrfurile nordice, dintre care Vîrful Mare se impune ca masivitate.
Din punctul unde am atins culmea, ocolim un grup de stînci, parcurgem platoul pardosit cu ienuperi si lespezi si ajungem în saua La Ciocane, o poiana splendida, înconjurata pe trei laturi de pîlcuri de molizi si zîmbri, în fata marelui povîrnis care se ridica la peste 2100 m (aici a fost adus, prin sa, un marcaj punct galben, care nu este bine executat si nici nu este omologat de Comisia judeteana de marcaje Hunedoara).
În aceasta sa, la cca 100 m spre vest, se afla un mic izvor.
Pornim mai departe pe culmea fara mari denivelari, dar presarata cu lespezi. Urcusul continuu ne aduce, dupa cca 65 minute de la sosirea noastra pe culme, în preajma vîrfului nordic al Lolaii (2180 m). Lasam poteca firava care ocoleste acest cuib de acvile si urcam direct pe crestetul muntelui, ca sa prindem una din vederile frumoase ale traseului nostru. Aici se etaleaza sub unghiuri inedite si sub incidenta razelor soarelui abrupturile Bucurei, caldarea Stînisoarei si, pentru prima data, peretele nordic al vîrfului Retezat, ocrotind haul rece al caldarii Steviei.
Din vîrful nordic Lolaia, poteca coboara lent, apoi urca din nou mult mai sus la un nou pisc al Lolaii (sud), o masa enorma ornata cu lespezi, de 2278 m, sfidînd în fata piscul Retezatului. Urmeaza o coborîre mai dificila pîna în saua Lolaia (cca 2225 m), loc deosebit de frumos si în care vom parasi culmea. Înainte, spre sud, se înalta stîncaria piscului Retezat. În dreapta crestei se lasa domol o culme cu lespezi si pajisti pe care se poate cobori spre haul Stevia. La stînga noastra se întind pajistile care coboara etajat pîna în valea Stînisoara. Pornim la stînga pe o panta mica spre o mica caldare înierbata din valea Stînisoara. Treptele de jos adapostesc mici lacuri si izvoare. Apare si un hatas prin care ne strecuram peste cutele morenelor si care ne permite sa ajungem la steiul La Bordulet ce coboara la cabana Pietrele (tr. 4). Pîna aici am mers 3-3¼ ore de la plecare. Ca sa revenim la cabana Pietrele pornim la vale (stînga) pe poteca marcata cu triunghi albastru, unde ajungem dupa o ora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu