Ghe NICA-Blog: Ruschita-Valea Morii-Poiana Manjila-Varful Rusca(muntii Poiana Ruscai)

vineri, 27 ianuarie 2012

Ruschita-Valea Morii-Poiana Manjila-Varful Rusca(muntii Poiana Ruscai)

11. Ruschita - Valea Morii - Poiana Mînjila -Vîrful Rusca

Marcaj: cruce rosie

pîna la poiana Mînjila, banda rosie
în continuare spre vîrful Rusca

Distanta: 8 km

Durata: 3 ore

Caracteristici: traseu usor, drum forestier pe Valea Morii si potecaprin padure si gol alpin pe culme; diferenta de nivel: 800 m

Posibilitati de acces: din DN 68 sau linia C.F.R. 211, de la comuna Voislova, 17 km drum modernizat pîna la Ruschita (autobuz).

Prima parte a traseului este comuna cu trascul 10 (pentru detalii, vezi descrierea la traseul 10). Din centrul localitatii Ruschita, urmam strada principala ln sus 500 m, pîna la confluenta dintre valea Pades si Valea Morii. De aici ne angajam spre dreapta pe drumul forestier din Valea Morii marcat cu triunghi albastru si cruce rosie. Dupa 2,6km de la punctul de plecare ajungem la Valea Vulturilor, afluentul principal al Vaii Morii. Marcajul triunghi albastru paraseste aici Valea Morii, pentru a urmari traseul dificil spre vîrful Rusca prin abruptul defrisat al Pîrîului Vulturilor Mic. Urmarim spre amonte drumul forestier din Valea Morii marcat in continuare numai cu cruce rosie. Parcurgem 1,75 km între versantii foarte abrupti si împaduriti ai vaii si ajungem la al doilea afluent drept mare al Vaii Morii - pîrîul Ţiptar - care izvoraste de sub vîrful Rusca. Continuam sa urcam panta lina în lungul Vaii Morii pe drumul vechi care uneste Ruschita cu Vadu Dobrii. Dupa 1 km ne aflam în zona larga de sa dintre culminatia vîrfului Rusca în nord si a vîrfului Chiciora în sud. In toponimia locala, acest loc este cunoscut sub denumirea de "Poiana Minjila". De aici drumul vechi spre Vadu Dobrii, pe care am venit, continua drept înainte spre NE, pentru a coborî în poiana Crivina, iar marcajul cruce rosie urmareste spre sud (dreapta) o poteca si un drum de culme care dupa 1 km ajunge în vîrful Fierarului. Cotim spre stînga si urcam la inceput lent, apoi mai puternic, pe directia NV, spre dealul Cririnii si poiana Ţiptar. Din saua cu Poiana Minjila, ne ghidam dupa marcajul banda rosie care urmareste creasta principala a masivului. Puteam folosi, de asemenea, semnele rosii ale marcajului silvic (H si dunga verticala). Dupa aproximativ 800 m, iesim din padure într-o poiana alungita, care dupa înca 200 m ne scoate în golul alpin. De aici se vede culmea dealului Cririnii. Urcam spre aceasta culme si continuam drumul de creasta spre NE, peste vîrful Cririnii (1 292 m), pîna în zona plata a vîrfului Rusca, la care ajungem dupa 15 minute (800 m). Platoul înalt pe care ne aflam, acoperit cu pasune, jnepeni si ienuperi, este slab ondulat. Pozitia vîrfului o recunoastem dupa o baliza mica de lemn, adesea rasturnata din cauza vîntului puternic care matura creasta principala a masivului. Din vîrful Rusca (1 355 m) privirea cuprinde o arie larga din partea de vest a Muntilor Poiana Rusca. Inspre est vedem pîna spre Vadu Dobrii, spre vest zarim culmea principala pîna în zona Padesului, spre nord se desface bazinul de acumulare al vaii Bega, iar spre sud se contureaza vîrful Chiciora si culmile pîna spre valea Bistra, la sud de care, în zilele cu vizibilitate buna, se profileaza zona centrala înalta a Carpatilor Meridionali. De la vîrful Rusca putem sa coborîm fie spre Ruschita sau Luncani prin ,,Taul Ursului" (respectiv traseele 12, 13), fie sa parcurgem creasta principala (banda rosie) pîna la vîrful Pades si sa ne îndreptam spre cabana ,,Capriorul" (traseul 5), Nadrag (traseele 5 + 2) sau spre Luncani (traseul 6).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;