Ghe NICA-Blog: Traseul montan extrem Huashan (China)

luni, 23 ianuarie 2012

Traseul montan extrem Huashan (China)

Traseul montan Huashan (China)

Huashan este situat in apropiere de coltul de sud-est al sectiunii Ordos din bazinul Fluviului Galben, la sud de valea raului Wei, la capatul estic al Muntilor Qinling, din sudul provinciei Shaanxi. Este o parte din lantul muntos Qin Ling ce imparte nu numai regiunea Shaanxi de la nord la sud ci si intreaga China. Exista doua trasee pe care se pot traversa muntii, cel mai mic dintre ele cuprinde cele cinci varfuri montane majore. Cel mai popular insa este traseul traditional Hua Shan Yu, construit pentru prima oara in secolul al III-lea si cu numeroase extinderi mai ales in timpul dinastiei Tang. Pericolul te pandeste la tot pasul, mergand pe un traseu montan expus caderilor de pietre, un traseu ingust cu sectiuni abrupte, traseu foarte recunoscut pentru riscul major de accidente. Datorita faptului ca turismul in China a explodat dupa anii 1990, iar accesibilitatea muntelui a crescut considerabil dupa instalarea telecabine si numarul de vizitatori a crescut proportional. In ciuda masurilor de sigurante adoptate prin taierea in piatra de trepte pe portiunile traseului foarte abrupte, largirea potecilor foarte inguste precum si adaugarea de balustrade, numarul deceselor pe dificilul traseu montan continua sa creasca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;