Marcaj:triunghi albastru
Durata: 11-14 ore
Distanţa: 44 km
Este unul dintre cele mai lungi trasee turistice şi urmăreşte un vechi drum de acces la stînele care se ţin lanţ pe culmea dintre văile Cugirului şi Sebeşului. A fost utilizat şi pentru transportul poverilor cu carul. O data cu crearea drumurilor forestiere şi-a pierdut din importanţă, dar rămîne un traseu atractiv şi reconfortant, întrucît oferă privelişti deosebite, alături de multe elemente etnografice. El poate fi parcurs şi numai parţial, utilizînd la coborîre (sau la urcuş) drumurile forestiere care-l intersectează. Datorită lungimii mari, îl indicăm numai pentru coborîre. De la cabana Şureanu la Poarta Raiului parcurgem drumul marcat cu cruce roşie, triunghi roşu şi triunghi albastru, în 25 minute, coborînd aproape continuu o pantă de 20-250. Din poiană, poteca se bifurcă. La dreapta (est) se desprinde traseul spre Oaşa, prin Luncile Prigoanei (cruce roşie - traseul 4). Drumul pe care-l urmăm face la stînga şi este larg. El se îndreaptă spre Muntele Canciu (Prisaca), pe care-l vom ocoli pe la est. După 40-50 minute de la plecarea din poiană ajungem în curmătura Prisaca. Ultima parte a acestui drum este însoţită de garduri. În curmătura Prisaca traversăm drumul forestier ce face legătura între Rîul Mare (Cugir) şi rîul Sebeş, trecem pe lîngă o stînă, apoi ne angajăm pe culmea sudică şi sud-vestică a Muntelui Păltinei. Se urcă prin pădure pe un drum îngust de care, pantele ceva mai înclinate alternînd cu pante domoale pe care există şi mici poieni. După o oră de mers, avînd în dreapta aproape permanent vîrful retezat al Păltineiului, vom traversa cîteva pîrîiaşe. După un urcuş uşor, poteca se menţine pe curba de nivel şi traversează o frumoasă poiană cu brazi rari timp de 20 minute. La capătul ei apare o potecă mai bine circulată, care ne îmbie să o urmăm. Ea însă ocoleşte pe la nord Vf. Păltinei şi se îndreaptă spre stîncile de pe culmile Stînişoara şi Groscioara. Traseul nostru se desfăşoară pe poteca din stînga, spre nord. După circa 15 minute, lăsînd pe stînga un mamelon, coborîm mai întîi prin poiană şi apoi prin pădure, pînă în şaua Izvoarele, pe o potecă pietroasă cu multe iviri de apă. În şa exista o poieniţă prin care şerpuieşte un pîrîu. De aici, un drum pietros ne conduce timp de 20 minute prin pădure şi după un scurt coborîs ajungem în poieniţa de la Crucea Comanului. Mai departe, poteca urca prin pajişte spre Vf. Comanului, trecînd pe lîngă stînă, la care se ajunge într-un sfert de oră. La vîrf, vom face un mic popas necesar pentru odihnă, dar şi pentru a admira panorama. Reluăm traseul coborînd muchia de nord a Comanului, trecem pe lîngă rămăşiţele fostului canton silvic Măgura, apoi urmărim drumul care merge aproape pe curba de nivel, avînd în stînga muchia Măgurii, iar în dreapta, valea superioară a Miraşului. După 25-30 minute, din Vf. Coman ajungem în şaua largă dintre Măgura şi Tomnatec, pe care o recunoaştem după un mamelon împădurit, plasat arhitectural în mijlocul ei. În continuare, marcajul foarte rar, ca de altfel şi pînă aici, urmăreşte drumul de care ce urcă prin pădure şi ne scoate după ¼ oră în pajiştea Tomnatecului, pe culmea căreia se ridică, în stînga noastră, două mameloane; între acestea a fost construită o stînă. Urmărim liziera pădurii şi, după ce depăşim un mic izvor în stînga, începem să coborîm spre şaua Curmături, unde ajungem în 15 minute, pe un drum în care şiroirea şi roţile carelor au săpat făgaşe adînci în şisturile cristaline alterate. Prin şaua Curmături, disputată de obîrşiile pîraielor Miraşu (est) şi Tomnatec (vest), trece drumul forestier ce vine din valea Sebeşului (de la Tău-Bistra) în valea Rîului Mare (la lacul Canciu). În şa s-a construit un canton silvic - replica celui părăsit în Măgura. In continuare, traversăm drumul forestier, trecem prin faţa cantonului silvic şi urmăm drumul de care pe cumpăna de ape dintre văile Miraşu şi Tomnatec. După 5 minute ajungem la o bifurcaţie. La dreapta, o potecă duce spre mănăstirea Ţăţu (o oră de mers), apoi în satele Jidoştina, Arţi, Bîrsana, cu case răsfirate la înălţirni de 1 000-1 350 m. Drumul nostru urca în stînga prin pădure, pe versantul vestic al Muntelui Ţăţu. După circa 20 minute de la bifurcaţie, trecem pe lîngă un vălău şi ieşim într-o poiană largă. Mai urcăm 20-30 minute şi ajungem pe spinarea care leagă Vf. Ţăţu (est) de Măgura (vest). Cotim la dreapta 900 şi începem un coborîş lin spre nord, la început prin poiană, apoi, cotind la stînga, prin pădure. După 20-30 minute ajungem în poiana din şaua Hurdubeu, peste care trece o linie de înaltă tensiune. Ocolim Vf. Muncelul (1 373 m) pe la est şi în 15-20 minute ajungem în şaua de la Cărări, punct de întîlnire a mai multor poteci, marcată printr-un grup de case şi unde, cu ani în urmă, funcţiona un făgădău. Sîntem aproximativ la jumătatea drumului şi un scurt popas se impune. Pentru cei mai puţin antrenaţi mai ales cînd urcă de la Săsciori prin Loman, sau pentru cei care au zăbovit mai mult pe drum, locul este cel mai nimerit pentru popasul de noapte, în cort sau la una din cabanele forestiere. Reluăm traseul mergînd spre nord. Vom intra în domeniul fîneţelor, presărate ici-colo de sălaşe. Cumpăna de ape care pînă aici delimita bazinul hidrografic al Sebeşului de cel al Cugirului se bifurcă, prin interpunerea bazinului hidrografic al Pianului. Drumul de care duce în serpentine larg desfăşurate pe interfluviul dintre Pian şi Mărtinia timp de 45 minute, la şaua Băţăeni. Aici el intersectează un drum forestier. Mai departe, după un scurt urcuş, panta sc domoleşte, apoi urmează un coborîş pe clina nordică a dealului Crucilor. La finele acestuia, cotim 900 la dreapta (est), lăsăm pe stînga cîteva case, apoi pe dreapta dealul Stroe (1 106 m) şi după o oră (aproximată de la şaua Băţăeni) ajungem la şaua adîncă situată între obîrşia văii Tonii (bazinul Pian) şi a unei văi din bazinul Mărtiniei. De aici urcăm pe drumul de căruţe de pe dealul Pleşcioara, avînd mereu culmea în partea stînga, apoi coborîm uşor pe muchie şi după 1/3 oră ajungem în dreptul şcolii din cătunul Pleşi. Drumul îşi schimbă direcţia spre stînga (NV) cu 900 şi ajunge în şaua Pleşi (în lungul văii Boţii, spre nord, avem o largă perspectivă asupra colinelor Secaşelor, oraşului Sebeş şi Rîpei Roşii). Mai departe, drumul coboară continuu, avînd cînd pante mari, cînd pante line, prezentînd numeroase curbe prin care se ocolesc mameloane şi crupe. După 3 ore de la plecarea din şaua Pleşi ajungem în satul Loman, o aşezare pitorească pe interfluviul dintre văile Sebeş şi Tonii. De aici pînă la Săsciori mai sînt de parcurs 3 km pe un drum de maşină bine întreţinut. Coborînd, avem în dreapta perspective ruinelor cetăţii medievale situate pe un pinten din versantul stîng al văii Sebeşului, între Săsciori şi Laz.
Sursa:guideromania,com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu