Marcaj:Banda albastraDurata: 7-8 ore
Distanţa: 20 km.
Traseul acesta constituie un prim sector al drumului de creastă prin Munţii Şureanu. El este şi un fragment din poteca de creastă a Carpaţilor Meridionali (poate în viitor o magistrală turistică de picior), care face legătura între Munţii Cindrel, Lotru şi Munţii Retezat, urmărind cumpăna de ape între bazinul hidrografic al Muroşului şi cel al Jiului. Se poate pleca în traseu fie din pasul Tărtărău, fie de la cabana Obîrşia Lotrului. În prima situaţie, coborîm spre Obîrşia Lotrului pe DN-67 C, circa 1,5 km, unde şoseaua face un cot brusc (aproape 3600) la stînga. Chiar din cotul şoselei spre dreapta (V) se desprinde poteca marcată cu bandă albastră ce ne va conduce spre curmătura, vîrful şi cabana Şureanu. Locul este marcat de un stîlp metalic, cu trei săgeţi de tablă pe care apar (destul de neclar) indicaţiile spre: Obîrşia Lotrului, Şureanu, Tărtărău. O poieniţă ne îmbie la puţină odihnă înainte de a porni mai departe. Dacă se porneşte în traseu de la cabana Obîrsia Lotrului, atunci se va urca pe şosea, spre nord, circa 5 km, în 1½ ore. Poteca largă, utilizată şi ca drum de căruţe, urmăreşte aproximativ curba de nivel de 1600 m şi, după ¼ ore, traversează printr-o şa cumpăna de ape dintre bazinele văilor Pravăţ şi Sălanele. După alte 15 minute de mers prin pădure ajungem în şaua Poiana Muierii, cu intersecţie de poteci (dar fără indicatori de direcţie): dinspre sud coboară poteca ce vine de la Cotul Ursului prin Poiana Muierii, dinspre vest urca poteca de la cabana Voievodu prin Muntele Stenninosu, spre est coboară un drum forestier pe valea Sălanele. Ne continuăm traseul pe drumul orientat spre nord, care ocoleşte mai întîi pe la est un vîrf împădurit şi ajunge într-o şa. În continuare lăsăm în stînga un alt vîrf, trecem printr-o şa lungă şi împădurită, presărată cu poieniţe. La capătul acesteia urcăm puţin, apoi coborîm într-o poiană largă, după circa 1½ ore de cînd am părăsit DN-67 C. În faţa noastră se ridică Vf. Sălanele (1 709 m). În acest punct ajunge şi o potecă nemarcată ce urca din valea Jiului de Est (cabana Voievodu) prin Muntele Grivei (traseul 23). In continuare, cu toate că sîntem tentaţi să urmărim drumul din dreapta, pe curba de nivel, bine circulat (care de altfel duce la stîna din Sălanele, aflată la NE de vîrf), vom renunţa în favoarea unci poteci mai puţin vizibile, care urcă (jumătate stînga) în partea vestică a Vf. Sălanele. Lăsăm pe dreapta un izvor, urcăm spre un pile de brazi. Aici ne ghidăm după marcajul de pe pietre; ajungem într-o şa cu poiană, lăsăm apoi pe stînga un mic vîrf şi potecile de oi şi intrăm din nou în pădure. Mai departe, poteca urmăreşte aproximativ curba de nivel pe versantul dinspre bazinul Smidelor (estic), trece prin poieni şi plantaţii (din care se deschid perspective spre Munţii Cindrel şi Ştefleşti) şi ajungem în poiana stînei din Smida Mare. Se impune un scurt popas în această poiană şi pentru a ne odihni privirea pe culmea centrală a Munţilor Cindrel, care se ridică spre est, dincolo de culmile Smida Mica şi Slimoiu. Reluăm traseul ocolind pe la dreapta (est) Vf. Smida Mare (1 774 m) şi urcăm uşor (marcaj pe brazi), lăsînd stîna în partea dreapta. După ce ajungem în cumpăna de ape, în punctul ,,La Pociumb", coborîm în serpentină pe versantul vestic al culmii şi, după ½ oră de la plecarea din şaua Smidei Mari, o data cu ieşirea din pădure, ajungem în cel mai coborît punct din curmătura de la Gura Potecului. De aici urcăm, săltînd pe verticală circa 30 m, pe lîngă un pîlc de brazi (dreapta) şi după 10 minute ajungem la baza Vf. lui Pătru (2 130 m), cu aspect piramidal, unde un indicator îmbătrînit de vreme ne îndrumă spre cabana Voievodu, prin Bilele – 3 ½ ore (fragmente din traseele 3 şi 22), cabana Oaşa, prin Cioaca Ciontii - 3 ore (traseul 3), spre cabana Şureanu - 3 ore (traseul 2) şi spre Obîrşia Lotrului -4Va ore (adică înapoi, pe drumul pe care am venit). In acest loc ne aflăm aproximativ la jumătatea drumului (ca timp) dintre Tărtărău şi Şureanu. Pe o muchie, spre est, se zăreşte stîna de la Gura Potecului, prin apropierea căreia duce poteca la Oaşa (triunghi roşu). Spre vest se vede valea adîncă a Bîrlogului Mic, dincolo de care se ridică muchia şi stîna Bilele. Din acest punct urcăm prin pajişte pe versantul sudic al Vf. lui Pătru, avînd în stînga pădurea de conifere. După 10-l5 minute cotim uşor la stînga, urmînd marcajul bandă albastră. La început, poteca este mai mult bănuită, dar, treptat, devine vizibilă, mai ales după ce intrăm în pădure. În continuare, poteca urmăreşte aproximativ curba de nivel pe un arc de cerc în bazinul văii Bîrlogul Mic. După circa 10 minute ieşim din pădure şi începem să urcăm, costiş, traversînd cîteva pîrîiaşe; în 15 minute de la părăsirea pădurii ajungem în muchia Bilelor (un picior al Vf. lui Pătru). Aici duce şi poteca de la cabana Voievodu, pe la stîna Bilele, pe care o zărim jos, în stînga noastră. În acest punct, un indicator ar fi salutar. Drumul continuă în urcuş spre NV (jumătate dreapta) pe versantul sud-vestic al Vf. lui Pătru. La marcajul bandă albastră aplicat pe pietre se adaugă cel cu cruce albastră (traseul 22) şi triunghi roşu (traseul 3). După 30-45 minute de mers, avînd mereu în faţă platoul Auşel, în dreapta Vf. lui Pătru şi în stînga (dincolo de valea Bilele) Muntele Clăbucet, ajungem în şaua Ocolul (1990 m), situată între Vf. lui Pătru şi Auşel. Aici se pot recunoaşte urmele unui castru roman. Timpul şi pendularea turmelor de oi au nivelat vechiul edificiu de pămînt, dar conturul său pătrat se observă încă destul de clar, dacă urcăm puţin spre est. Urmele castrului au determinat probabil şi denumirea locului - Ocolul[2]. Aici se poate ajunge pe o potecă nemarcată, traversînd Vf. lui Pătru. În acest caz, din curmătura Gura Potecului, urcînd pe versantul sudic al Vf. lui Pătru (după ce am părăsit poteca marcată cu bandă albastră care coteşte la stînga intrînd în pădure), se ajunge la pisc, pe o pantă ce depăşeşte uneori 400. În apropierea vîrfului, o data cu domolirea pantei, întîlnim cîteva stînci reziduale. Sub vîrf, pe versantul estic, se află un circ glaciar. Oboseala urcuşului este compensată nu prin faptul de a avea ,,sub picioare" cel mai înalt vîrf din Munţii Şureanu, ci şi prin splendida panorama ce-o oferă. După ce ne-am delectat privirile asupra culmilor împietrite ale Retezatului, Parîngului, Lotrului, Cindrelului şi Şureanului, identificînd culmi şi văi, vîrfuri şi suprafeţe de eroziune, coborîm spre vest, în şaua Ocolu, unde privirile ne sînt atrase de patrulaterul castrului. Din şaua Ocolul continuăm traseul urcînd spre vest, pînă pe platoul uşor bombat al Auşelului (2 010 m), de unde ochiul găseşte îndată spre NNV cocoaşa înaltă şi stîncoasă a Şureanului, iar spre nord, culmile prelungi, golaşe ori împădurite care se lasă în trepte spre valea Mureşului. După 15-20 minute de mers pe platoul Auşel, în dreapta se adînceşte obîrşia unui pîrîu, tributar pe stînga Rîului Mare al Cugirului. Din acest punct, ocolim obîrşia pîrîului şi coborîm spre curmătura Şureanu, avînd în stînga muchia prin care culmea Auşel[3] se prelungeşte spre şa, în dreapta, valea Rîului Mare şi, dincolo de ea, Muntele Puru. Trecem printr-un grup de brazi piperniciţi, ienuperi şi jnepeni şi, după circa 45 minute din Vf. Auşel, ajungem în adînca şi larga curmătură a Şureanului, în care se interscctează mai multe poteci. Dincolo de cel mai coborît punct al curmăturii, spre Vf. Şureanu, există un indicator cu săgeţi spre cabanele: Şureanu (nord) 15 minute, Prislop (vest) 7l/2 ore, Auşel (sud) 2½ - 3 ore, Obîrşia Lotrului 8-9 ore şi Voievodu 5-6 ore. Din acest punct, pentru a ajunge la cabana Şureanu, cotim la dreapta, spre NE, avînd în stînga Vf. Şureanu şi în dreapta valea Rîului Mare. Poteca este marcată cu bandă, cruce şi triunghi albastru. O data cu părăsirea curmăturii, creasta se lărgeşte transformîndu-se aproape într-un drum de căruţă. După 15 minute de coborîş uşor cotim brusc la stînga. În acest punct ajunge şi poteca ce urca de la Poarta Raiului (vine din dreapta), marcată cu cruce roşie. După 5 minute ajungem la cabana Şureanu, construită pe un tăpşan format din depozite morenice. Aici dăm de o poiană frumoasă, înconjurată de conifere. In spatele cabanei distingem circul glaciar sculptat în versantul estic al Muntelui Şureanu. În cadrul circului, care prezintă o asimetrie pronunţată (versanţii vestic şi nordic fiind mai înalţi şi mai abrupţi decît cel sudic), se distinge un prag glaciar (la baza căruia se află lacul) îngropat parţial (în partea nordică) de o morenă longitudinală împădurită. Deasupra pragului, o potcoavă nivală, acoperită de jnepeni, închide o mica depresiune mlăştinoasă. În partea estică, circul este limitat de un prag şi o morenă frontală. Aceasta închide o cuvetă de subsăpare glaciară, ocupată odinioară în întregime de apele lacului. Colmatarea acestuia, asociată cu adîncirea emisarului în morenă au redus suprafaţa lacului, favorizînd dezvoltarea unei zone mlăştinoase, cu cîteva pîlcuri de jnepeni. De la cabana se poate urca în 1½ ore la Vf. Şureanu (traseul 7).
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu