vineri, 30 martie 2012

Crivadia-Valea Jghiabului(Munceilor)-Pestera Tecuri-Valea Rachitea-Poiana Comarnice-Izvoreni-Merisor(muntii Sureanu)

Crivadia - valea Jghiabului (Munceilor) -peştera Tecuri - valea Răchiţea - Poiana -Comarnice - Izvoreni - Merişor                                                  


Nemarcat                                                              

Durata: 6-8 ore                                                            

Distanţa: 20 km






Traseul porneşte din apropierea viaductului peste rîul Crivadia, străjuit de un turn medieval. De pe viaduct putem admira măreţia Cheilor Crivadiei, precum şi confluenţa în chei cu pîrîul Jghiabului. Dacă condiţia fizică şi cunoştinţele ne permit, putem încerca ascensiunea prin Cheile Crivadiei şi Cheile Jghiabului, pînă la peştera Gaura Oanei. Traseul propus urmăreşte şoseaua (DN-66) spre localitatea Baru; după cca 400 m de la viaduct, în dreapta se desprinde un drum forestier pe care urcăm în serpentine lungi timp de 40 minute, cca 200 m diferenţă de nivel. Aproximativ în dreptul Vf. Runcuri, bucla drumului forestier se apropie foarte mult de Cheile Jghiabului. Din curba acestei bucle coborîm pe o potecă îngustă, care în 5 minute ne duce în faţa celei de-a doua deschideri a peşterii Gaura Oanei (pe care o putem vizita, dacă avem o sursă de lumină). După vizitarea peşterii ne întoarcem la drumul forestier, pe care continuăm urcuşul, trecînd prin apropierea unui sălaş ascuns de vegetaţie bogată. El este situat pe un mamelon de calcar deasupra treptei antitetice a văii Jghiabului, unde se află şi deschiderea din amonte a peşterii Gaura Oanei. După ce trecem de sălaş, în dreapta noastră şi pe stînga văii apare o şa prin care, urmărind o potecă, putem ajunge la peşterile de la Izvoreni. Drumul se menţine pe versantul drept al Cheilor Jghiabului, care aici sînt ceva mai puţin spectaculoase, dar în care putem recunoaşte, în apropierea talvegului, intrarea în peştera Malul Roşu, care, la ape mari, funcţionează ca ponor.. Puţin mai în amonte, o data cu trecerea pe roci cristaline, valea se lărgeşte şi îşi schimbă numele în valea Munceilor. În lungul ei, pe tăpşanele de la baza versanţilor apar fînaţe. Deasupra tăpşanelor de pe stînga văii, versantul este mai abrupt, fiind alcătuit din calcare; este împădurit şi fragmentat de cîteva şei (Scoaba Paltinului, Bîrloagă, Poieţi), care facilitează trecerile spre Izvoreni, Cuculeu şi Gura Plaiului. Noi mergem în amonte, pe drumul forestier. După cca 1 km trecem pe versantul stîng al văii şi imediat drumul se bifurcă. O ramură urcă pe deasupra Poieţilor, pe versantul sudic al Vf. Căpriori (1 141 m) şi se îndreaptă spre Comarnice. Continuăm deplasarea pe drumul care se menţine în lungul văii şi după aproape 2 km ajungem la cabana forestieră de la obîrşia Văii Munceilor. Dincolo de mamelonul pe care a fost construită cabana, întîlnim poteca largă, nemarcată, care urcă din valea Petros. Din şoseaua naţională (DN-66) pînă aici, traseul s-a parcurs în aproape 3 ore. În acest punct putem ajunge şi o potecă ce se desprinde din drumul forestier în dreptul Scoabei Paltinului şi urcă pe versantul drept al văii Munceilor pînă în cumpăna apelor, pe care o urmăreşte prin pădure, apoi prin pajişte pînă în Vf. Pleşa (1048 m). Aici se deschide o frumoasă privelişte spre Depresiunen Haţeg şi Munţii Retezat. Din acest vîrf se vede şi cabana forestieră spre care ne îndreptăm, ocolind obîrşia văii Munceilor. In continuare mergem pe poteca largă ce şerpuieşte pe muchia calcaroasă a versantului stîng al văii Petroşului. Intrăm în pădure şi poteca se îndepărtează de muchia versantului văii. După circa 20-30 minute ajungem în punctul Preluci, vale carstică seacă. Pentru a ajunge la peştera Tecuri, vom apuca pe poteca ce coteşte la stînga şi coboară pe versantul drept al văii, intrînd în pădure. După 5 minute observăm în dreapta o altă potecă, ce coboară de la Teiul Lung de-a lungul văii seci dintre culmea Şomîrdale şi dealul Bradului. Continuîndu-ne drumul încă 2-3 minute, ajungem dreptul peşterii Tecuri, situată mai sus cu 20 m diferenţă de nivel. Spre ea se desprinde cărarea care urcă în linie dreaptă. Recomandăm vizitarea ei (parţială) după ce ne întoarcem de abruptul dinspre Petros. Pentru aceasta continuăm drumul spre vest încă 5 minute şi ajungem deasupra abruptului, spre valea Petroşului. După înapoierea în Poiana Preluci, urmărim 15 minute valea seacă, în amonte, pînă la cabana forestieră situată pe un tăpşan pe dreapta văii. De aici cotim la stînga, ocolind cabana, şi intrăm într-o pădure tînără, ieşim din nou în poiană şi, după 45 minute de la peştera Tecuri, ajungem în dreptul unui tăpşan pe care se află o pepinieră şi un adăpost din lemn. Tăpşanul este un con de dejecţie a pîrîului Răchiţelei, captat ulterior în subteran. Dacă continuăm drumul prin poiană spre est, ajungem în dreptul văii Clenjii, unde trei ponoare trimit în subteran apele unor pîraie. Una din pierderile de apă se realizează prin peştera Clenjii. Traseul însă continuă de la pepiniera din Răchiţea. Din faţa adăpostului pornim spre nord (pe valea Răchiţelei). Poteca, mai circulată, urcă pe versantul drept. O părăsim deocamdată, pentru a merge în lungul văii circa 5 minute. Vom ajunge pe buza unei depresiuni circulare formată prin adîncirea văii în locul de captare a pîrîului Răchiţelei. O potecă îngustă coboară pînă la punctul de pierdere a apei. Pe stînca de calcar se observă urme de înfundări şi desfundări repetate ale ponorului. Reţeaua sa subterană se desfăşoară spre resurgenţele de la Şipot. Ne întoarcem din nou la pepinieră, pentru a urca prin pădure, pe poteca semnalată pe versantul drept, care ne va conduce în 15 minute pe o culme înierbată. Spre nord avem priveliştea unui uluc depresionar perforat de doline. Urmărim poteca spre nord, pe marginea acestui uluc. La capătul său (după 15-20 minute) intrăm pe o potecă mai circulată, care se ramifică. Mergînd spre stînga, putem ajunge în 10 minute la ponorul din Teiu Lung, de unde se poate coborî în valea Petroşului, la confluenţa cu Valea Rea. Drumul la dreapta duce după 10 minute de mers prin pădure la depresiunea de contact litologic şi ponoarele de la Poiana. Aici, pe stînga, există o stînă. Din drumul care urcă uşor la Vf. Jigorel, cam la mijlocul poienii, se desprinde o potecă la dreapta, în apropierea unor fagi izolaţi. Ea trece pe lîngă un izvor şi ajunge deasupra văii Obîrşiei unde face un cot de 900. De aici, cărarea ne duce spre S şi SV, printre doline şi lapiezuri, la început pe muchia versantului drept al văii Obîrşia. Treptat, ea se depărtează de vale şi ajunge în cîmpul de doline de la Comarnice. Intr-una ele, numită Tecanul Rotund, se găseşte intrarea îngustă a unui mic aven (29). După cca 45 minute de la plecarea de la Poiana, trecem pe lîngă cîteva stîne şi intrăm în pădure, prin care mai mergem 10-l5 minute, pînă lîngă izvorul Gura Plaiului. De aici coborîm lungul unei văi seci, apoi cotim puţin la dreapta. Poteca se bifurcă. Spre dreapta, duce prin Poieţi în valea Munceilor. Ne menţinem însă pe poteca pietroasă ce coboară spre sud, pînă zărim în partea stînga, sub un perete abrupt de calcar, un grup de case. Ne îndreptăm spre ele şi, urmărind cărarea de vite ce ocoleşte împrejmuirea, ajungem sub peretele abrupt de calcar la exurgenţele de la Izvoreni. După ce le-am vizitat, ne întoarcem pe acelaşi drum pînă la împrejmuire, de unde poteca ne coboară pe sub versantul estic, abrupt, al dealului Runcu, apoi pe lîngă gardurile unor livezi, pînă la podul căii ferate aflat pe valea Crivadiei. De aici o luăm la stînga şi folosim poteca din lungul terasamentului, pînă la şoseaua naţională (15 minute) sau pînă la staţia de cale ferată Merişor (30 minute).                                                                  
Sursa:guideromania.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu