Nemarcat
Durata: 8-10 ore
Distanţa: 32 km
Acest traseu se suprupune în prima parte şoselei care leagă localităţile de pe valea Sibişelului. El poate fi parcurs pe o distanţă de cca 14 km cu autobuze I.T.A., cu plecarea din Autogara Orăştie, pînă în capătul din amonte al satului Sibişel (Sibişelul Nou), trecînd prin satele Căstău şi Sibişelul Vechi. De la Orăştie la Sibişelul Vechi, şoseaua străbate un golf depresionar ocupat de un piemont teşit format de rîurile Grădiştea (Beriu) şi Sibişel. La Sibişelul Vechi, localitate situată la limita muntelui, valea se îngustează brusc, dar se menţine destul de largă pînă la confluenţa cu Rîuşorul (4 km), oferind spaţiu de desfăşurare Sibişelului Nou. Pe înălţimea de la estul Sibişelului Vechi, numită Bordul Cetăţii, se află ruinele unei cetăţi feudale. La aceasta se ajunge plecînd din staţia de autobuz pe drumul spre Cucuiş, ce trece pe lîngă biserică. Ajunşi în păşunea de la baza muchii dealului, ne angajăm pe un drum de căruţe care urcă costiş prin pădure pînă în poiana de lîngă cetate. De la capătul liniei de autobus, traseul poate fi parcurs cu piciorul sau cu vehicule de ocazie. În amonte de Sibişelul Nou, valea se îngustează şi devine destul de cotită (meandrată). În acest sector, cursului de apă i se mai spune şi Rîul Mare. După cca 4 km de la Sibişelul Nou, pe vale se găseşte un mic bazinet depresionar, lung de aproape 2 km. După alţi 2 km de meandre încătuşate, în care rîul se zbuciumă, apa sărind din piatră în piatră, întîlnim confluenţa ca pîrîul Glivii, ce coboară din dreptul micului sat Măgureni, situat pe mai multe culmi la 900-1 000 m înălţime. Aici se mai păstrează încă vechi tradiţii ce merită să fie înscrise în patrimoniul folcloric. Drumul forestier continuă pe Valea Mare în amonte, urmărind îndeaproape albia rîului. Din loo în loc se pot vedea praguri şi marmite săpate în gnaise. După 4 km de la gura pîrîului Glivii ajungem la o bifurcaţie, unde se află şi cantonul silvic Valea Alunului. În stînga (est) se desprinde drumul care duce în valea Rîului Mic (al Cugirului), trecînd pe la cabana Prislop (traseul 10). Tot de aici, la dreapta (vest), urca o potecă spre satul Măgureni. Ne menţinem însă traseul pe drumul ce urca pe vale în amonte. Din acest loc, rîul poartă şi numele de Alunul (a treia şi ultima denumire). După cca 5 km se ajunse la confluenţa pîraielor Brăduiului şi Lupşa, care formează zona de obîrşie a Alunului. La aceasta confluenţă există un centru de colectare a fructelor de pădure. Aici drumul se bifurcă. O ramură urca pe valea Lupşa, iar alta, pe care o urmăm, coteşte la dreapta, suind pe stînga văii Brăduiul. După 30 minute ajungem la o casă de adăpost a muncitorilor forestieri, aninată în stînga, pe versant. Traversăm un pîrîu de la obîrşia Brăduiului şi după cca 1 oră de urcuş în serpentine pe versantul despădurit recent părăsim drumul forestier, care coteşte la dreapta spre Muntele Scoruşeţ. Ne angajăm pe poteca bine circulată, care urcă în stînga şi după 20 minute ajungem în şaua dintre Scîrna şi Zebru. Aici întîlnim poteca largă care urcă de la Grădiştea de Munte prin culmea Godeanu la Şteaua (traseul 12). Din acest punct pînă la cabana Şureanu se mai fac 5 ore, iar pînă la Cetatea Sarmizegetusa Regia, 2 ore.
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu