sâmbătă, 31 martie 2012

Vf.Comarnicel-Vf.Stevia-Culmea Drugu-Vf.Jigoru Mare-Jigorel-Culmea Vartoape-Banita(muntii Sureanu)

Vf. Comărnicel - Vf. Ştevia - culmea Drugu - Vf. Jigoru Mare - Jigorel - culmea Vîrtoape - Băniţa 


Nemarcat.                                                                    

Durata: 7-8 ore                                                      

Distanţa: 27 km.






Acest traseu urmăreşte cumpăna de ape între afluenţii Jiului şi Mureşului şi constituie sectorul nemarcat al crestei principale a munţilor Şureanu. Se poate folosi ca itinerar de coborîre la aşezările din depresiunile Haţeg şi Petroşani, în completare la traseul 7. Astfel, după 2-2¼ ore de la cabana Şureanu, parcurgînd poteca traseului 7, ajungem în şaua dintre Gropşoara şi Comărnicel, pe al cărei vîrf există o baliză. Părăsim marcajul (tritmghi roşu) şi coti-m la stînga, pe o eărare nemarcată, avînd In dreapta Vf. Comărnicel[6]. Pe versantul estic al acestuia mergem circa 15 minute, pînă ajungem pe o culme largă. În faţă şi puţin la dreapta observăm o rarişte de brazi uscaţi, unde ajungem în cca 10-l5 minute pe o poteca abia vizibilă prin pîsla deasă de iarbă a păşunii. Trecem prin rarişte, cotind la dreapta, şi ajungem printr-o mică şa în culmea Şteviei. Poteca se desfăşoară un timp aproape în curba de nivel, apoi coboară (cca 100 m diferenţă de nivel) în curmătura Şteviei, de unde o cărare şerpuieşte în stînga, la punctul de colectare a fructelor de pădure din valea Popii (Taiei). Pe tot parcursul, în lungul culmii Ştevia avem în stînga valea adîncă a Taiei, dincolo de care este culmea întinsă a Dobraiei. Din curmătura Şteviei urcăm o diferenţă de nivel de 40-50 m, pătrundem în pădure şi curînd începem un coborîş rapid (cca 160 m diferenţă de nivel) pînă la poiana Gruiu, unde ajungem după cca 1½ ore de la părăsirea potecii marcate de lîngă Vf. Comărnicel. O cruce metalică, situată în şaua acestei poieni, este un semn de recunoaştere. La nordul poienii, versantul dinspre valea Sasu este acoperit cu pădure de conifere, pe cînd versantul sudic dinspre valea Taiei (Popii) este acoperit cu pădure de fag. La capătul vestic al poienii, în stînga, se află un sălaş. El poate fi folosit ca loc de refugiu pe timp nefavorabil. Părăsind poiana, urcăm uşor 15 minute prin pădurea de amestec de la sudul Vf. Petrii (1 525 m) şi ajungem în şaua La Cristare. În stînga se ridică Vf. Poiana Lungă, în dreapta Vf. Petrii, iar în faţă Poienile Taiei, marcate de o baliză. În şaua La Cristare, poteca se bifurcă. La stînga se află poteca traseului 19, care coboară Petrila (prin dealul Boului şi Piatra Leşului); dreapta merge poteca pe care o vom urma şi este mai puţin vizibilă prin iarba pajiştei. Ea ocoleşte pe la vest Vf. Petrii, pînă în şaua dintre aceasta şi Poienile Taiei, pe cumpăna de ape dintre văile Galbena şi Sasu. Poteca urca puţin spre baliză, apoi ocoleşte vîrful pe la sud, urmărind un traseu aproximativ în curba de nivel pînă troiţa de pe versantul sudic al Poienilor Taiei. De aici se deschide perspectiva spre Vf. lui Pătru, Vf. Şureanu, Coasta lui Brat, Defileul Jiului, Depresiunea Petroşani, Munţii Vîlcan şi Vf. Piule. Coborîm spre vest în curmătura Prislop (1 260 m). În stînga zărim stînele de vaci şi oi. Traversarea Poienilor Taiei (între şeile Cristare şi Prislop) se face în cca 30 de minute. Din curmătura Prislop urcăm pe culme în lungul cumpenei de ape, pe un drumeng larg, mai întîi prin pădurea de fag presărată cu poieni (cca 30 minute) şi apoi prin poiana de pe Muntele Drugu (1449 m). Trecem printr-o şa abia schiţată şi ajungem la o mica zonă mlăştinoasă din care izvorăşte pîrîul Drugu. În continuare, coborîm pe versantul drept al pîrîului, prin pajişte, apoi prin pădure, şi în 10 minute ajungem într-o poiana alungită, cu două stîne, pe care o parcurgem în 5 minute, avînd în stînga liziera pădurii. De aici începem un urcuş uşor şi după cca 10 minute apare în faţă noastră baliza de pe vîrful Capu Muntelui. Ocolim vîrful pe la nord, în urcus uşor. În dreapta, mai jos pe versant, aproape de limita cu pădurea, observăm construcţiile unei stîne. Trecem pe lîngă un grup de lespezi orizontale, utilizate ca suport al droburilor de sare pentru animale, cotim uşor spre dreapta şi urmărim poteca ce merge aproape în curba de nivel, avînd pe stînga baliza de la Capul Muntelui. Timp de o oră ne deplasăm prin pajişte de-a lungul culmii Jigorului[7], avînd în dreapta, jos, liziera pădurii de fag. La capătul acestei culmi se ridică Vf. Jigoru Mare (1499 m), pe care-l ocolim pe la vest, lăsînd în dreapta un mamelon. În partea sudică a vîrfului întîlnim un drum de tractor pe care coborîm prin pajişte, apoi prin pădure, cca 15 minute, plnă la troiţa din curmătura Jigoru. De aici pornesc două pîraie (unul afluent al Streiului, altul al Băniţei). În continuare, drumul urcă (cca 100 m diferenţă de nivel) pe Vf. Jigorel (1 416 m), pe care îl ocoleşte pe la est. După 30 minute de la plecarea din şa ajungem în pajiştea de la sudul Jigorelului. Spre vest observăm o culme largă, care se prelungeşte pînă la ponoarele din Poiana (cca 2 km). Ea este mai îngustă spre sud. Ne menţinem pe această culme cca 15 minute, trecînd pe deasupra obîrşiei largi a văii Obîrşia pe o cărare care se vede mai slab. O data cu intrarea în pădure, poteca se bifurcă. O ramură se menţine spre sud, alta cea pe care o urmăm - coteşte uşor la dreapta se desfăşoară peste calcarele ciuruite de doline din culmea Vîrtoape. Trece prin apropierea ei stîne, apoi printr-o pădure chircită, de unde schimbă direcţia spre sud. Începem un coborîş pe poteca pietroasă, prin pădure. După cca 45 minute de la părăsirea păşunii Jigorelu ajungem într-o şa joasă, între văile Obîrşiei (vest) şi Babei (est). Privind spre est, dincolo de valea Babei observăm o stîncă de calcar, Piatra Brînduşii. Urcăm puţin, apoi coborîm în lungul interfluviului şi în cca 15 minute ajungem în poiana de pe versantul sudic, la baza căruia sînt diseminate casele din Jitoni (Băniţa). O luăm la stînga şi trecem pe lîngă Izvorul de la moară (o resurgenţă ale cărei ape provin în bună măsură din valea Babei). Avînd pîrîul în stînga, ieşim pe poteca la drumul carosabil din Jitioni, în punctul unde putem remarca o captare iminentă a văii Cheii (Obîrşiei) asupra văii Babei. Mergînd 15 minute pe drumul carosabil spre sud, pe un platou neted, ajungem la şoseaua asfaltată (DN-66) care traversează pasul Băniţa (759 m). Gara Băniţa este la o distanţă de numai 1,5 km.                        
Sursa:guideromania.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu