luni, 2 aprilie 2012

Piatra Lesului-Dealul Boului-Vf.Petrii(muntii Sureanu)

Piatra Leşului - dealul Boului - Vf. Petrii 



Nemarcat.                                                              

Durata: 4-5 ore                                                      

Distanţa: 13 km





Din capătul nordic al străzii care porneşte din poarta minei de la Petrila se formează o cărare pe care se ajunge destul de repede pe podul unel terase de confluenţă între Jiul de Est şi Băniţa, în eel mai sudic punct al masivului. De aici coteşte la dreapta şi uncă costiş prin pajiste pînă în Piatra Leşului (1 228 m) - o lama de ealcar bine expri-mată în relief, prinsă, datorită unei falii, între şisturile cristaline. La capetele lamei calcaroase sînt modelate Cheile Rosiei şi Taiei. Traversăm calcarele prin ,,Crestătură", coborîm cca 80 m într-o sa (pe cumpăna de ape dintre văile Roşia şi Taia). Mai departe, spre nord, poteca se men-tine pe cumpăna apelor, depăseşte în urcuş dealul Jiului, ajunge prin poiană în Avrămoanea, a-poi trece prin şaua Soma, unde în partea dreapta este o stînă (l-IVa ore din Crestătură). De aici coteşte la stînga (vest) şi trece prin şaua împă-durită de la obîrşia pîrîului Roşia, apoi urca spre NV în dealul Boului şi ajunge în dreptul stînei de pe acesta. În continuare, ea merge spre NV, menţinîndu-se pe culmea Boului, delimitată de văile Popii (est) şi Galbena (vest), ocoleşte cîteva mameloane şi trece (cca 1 km) printr-o pădure de fag. După aproximativ o oră de la stîna Boului, poteca urca în Poiana Lungă, pe la vest, şi după alte 30-40 minute ajungem în şaua dintre Vf. Petrii (1 525 m) la nord şi Vf. Poiana Lungă (1518 m) la sud, unde întîlneşte traseul (nr. 18) de creastă (încă nemarcat) al Munţilor Şureanu. Această şa, cunoscută sub numele de ,,La Cristare", se recunoaşte după poziţia vîrfurilor amintite şi a vegetaţiei. Atît Vf. Petrii cît şi Vf. Poiana Lungă sînt împădurite pe versanţii estici şi despădurite pe cei vestici. Stînd cu faţa spre nord, în stînga observăm baliza din dealul Boţanilor (Poienile Tăii). În această şa, poteca se pierde prin pajişte, dar devine vizibilă îndată ce se intră la dreapta spre Gruiu, în pădurea de fag. Pe acest traseu se poate ajunge şi de pe văile Taia şi Roşia. Dacă se urcă pe prima vale, la mai bine de 1,5 km amonte de Cheile Taiei, din drumul forestier (traseul 20) se desprinde un altul, ce traversează lunca şi se angajează pe valea Moruşi. La 200 m pe acest drum, ascunsă după un bot de deal, se află cabana Lunca Florii, casă de odihnă a minerilor din Petrila. De aici, o poteca urcă pe pîrîul Moruşi aproximativ 1 km, pînă la furcitura pîraielor, apoi în serpentine şi pieptiş (cca 200 m diferenţă de m) pe muchia dintre pîraie - printre rugi de rare şi tufişuri crescute după tăierea pădurii pînă în Avrămoanea, unde se întîlneşte cu poteca descrisă). Varianta pe valea Roşie este mai lungă, avînd vedere că se parcurge o distanţă de peste 7 km drumul forestier care pleacă din DN-66. Este preferabilă totuşi deoarece se parcurge uşor şi prin Cheia Rosiei, unde pot fi vizitate cîteva peşteri. De la capătul dmmului forestier, o potecă ne scoate după 30 minute în şaua de la obîrşia Roşiei.                                                                                                                               
Sursa:guideromania.com





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu