Nemarcat.
Durata: 7-9 ore
Distanţa: 17 km.
Acest traseu, încă nemarcat, este unul dintre cele mai frumoase drumuri de acces în Munţii Şureanu dinspre Depresiunea Petroşani, fără a fi mai dificil decît celelalte. În plus, are avantajul că ne scuteşte de drumul, care nu se poate face întotdeauna cu un mijloc de locomoţie, la cabanele Voievodu (pe Jiul de Est) şi Auşel (prin Taia). De la staţia de autobuz din Cimpu, mergem în amonte pe Jiul de Est şt după cîteva sute de metri ajungem la vărsarea pîrîului Răscoala. Cotim la stînga, trecem podul de beton peste Jiu şi ne angajăm pe valea Răscoala. După aproape 2 km ajungem la valea Surdului, unde există şi o staţie de autobuz pentru locuitorii din satul Răscoala. Din acest punct părăsim şoseaua şi mergem în amonte pe valea Surdului, aproximativ 5 minute, după care părăsim albia acestuia şi urcăm pe versant la stînga, prin fînaţe, pînă pe culme. După încă 15 minute, avînd în stînga pîrîul Răscoala, cotim la dreapta. Poteca trece prin terenuri cu poieni şi petice de pădure şi se remarcă prin alternanţe de urcuşuri domoale şi abrupte. După 50-60 minute se ajunge pe culmea dintre văile Răscoala şi Copăciosul. Mergem puţin, aproape în curba de nivel, apoi începem să urcăm iar pe muchie; după cca 20 minute, ajungem la o vraniţă care delimitează fînaţele de păşune. Depăşind vraniţa (avînd grijă să o închidem), apare un pîlc de fagi, de unde poteca trece printre cîteva stîne şi coboară uşor într-o şa. De aici urcă spre dreapta prin pădure, avînd în stînga un mic vîrf, şi ne scoate într-o poiană, pe fundul unei şei. Pînă în acest loc, de la pîrîul Surdului, se fac 90-120 minute. Din poiană, o poteca o ia la stînga şi intră în tăietura de pe versantul stîng al văii Răscoala; o altă potecă, bine întreţinută, merge spre dreapta aproximativ în curba de nivel şi ajunge la stînele de oi din bazinul superior al văii Iepei. Poteca pe care o urmăm începe să urce. La început e puţin vizibilă; ea lasă, de-o parte şi de alta, pe celelalte două şi urcă pe interfluviul Plaiul Frunţilor. După 5 minute intră în pădurea de conifere, pe care o parcurgem în 10 minute. Ieşim într-o păşune pe versantul estic al culmii Frunţilor, prin care mergem aproape 15 minute; spre dreapta, se zăresc pajiştile cu stîne de oi şi potecile ce şerpuiesc printre ele. Intrăm apoi pe faţă sud-vestică a culmii, într-o pădure de răşinoase. După 10 minute de mers lejer, aproape pe curba de nivel, ajungem într-o şa mică, cu poiană, după care intrăm din nou în pădure (5-10 minute) şi ieşim într-o altă poiană, de unde zărim Vf. Clăbucet (Măgura), spre care, de fapt, ne îndreptăm. În continuare, urcăm uşor printr-o rarişte, cca 5-10 minute, apoi încă 15 minute prin pădure, pentru a ieşi la limita ei superioară, unde golul muntelui pătrunde ca un golf în jos. Poteca se pierde în pajişte, dar noi urmărim linia de culme şi după 20-25 minute ajungem sub Vf. Clăbucet. De aici, poteca se bifurcă pentru a ocoli vîrful. Ramura din stînga trece pe versantul vestic, de unde, strecurîndu-se printr-o şa în stînga, se poate ajunge în Măgura Mica. Ramura din dreapta urca uşor spre un pîlc de brazi piperniciţi, apoi urmăreşte versantul estic al Clăbucetului pe o pantă mica. Mergînd pe această poteca, avem în faţă minunata privelişte ce se deschide asupra munţilor Capra, Parîng, asupra culmilor Bilele şi Sălanele, dincolo de care se disting înălţimile Munţilor Lotru; spre NE se ridică impunător Vf. lui Pătru (de aici se observă bine creasta lungă de aproape 1 km), Pe măsură ce înaintăm spre nord, ne apare în faţă şaua Ocolul dintre Vf. Auşel şi Vf. lui Pătru, apoi Muntele Auşel, şi zărim poteca la care trebuie să ajungem. Traversăm cîteva izvoare, a căror temperatură rareori depăşeşte 50C în august, şi ajungem la crucea din curmătura Clăbucetului, unde intîlnim şi poteca ce a înconjurat Vf. Clăbucet pe la vest. De la ieşirea din pădure şi pînă aici se face peste o oră. Dacă alegem poteca de pe versantul vestic, distanţa este aproximativ aceeaşi, dar avem posibilitatea să trecem în Muntele Măgura Mica şi mai ales vom avea perspectiva asupra culmilor din bazinul hidrografic al Taiei. De la cruce, poteca urcă pe versantul sudic al Muntelui Auşel şi după cca 30 minute ne scoate pe platoul acestuia, unde întîlnim marcajul cruce şi bandă albastră, pe care putem coborî spre NV la cabana Şureanu (cca 1 oră), să urcăm spre est către Vf. lui Pătru sau să coborîm în Bilele ori în Gura Potecului. Pentru ultimele variante este mai scurtă poteca folosită de ciobani, care porneşte de la crucea din curmătura Clăbucetului, se arcuieşte pe sub Auşel, pentru a ajunge în şaua Ocolul, iar de aici, la dreapta (SE).
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu