Marcaje parţiale
Durata: 10-12 ore
Distanţa: 38 km.
Traseul urmăreşte un vechi drum de car, foarte uşor de parcurs, dar care în ultimul timp, prin construirea unor drumuri forestiere şi-a pierdut din importanţă, mai ales în porţiunile terminale (intrare şi ieşire din traseu). El se menţine în generl prin pădure, dar traversează luminişuri şi pajişti de unde se deschid privelişti de vis. Este marcat numai în parte, pe sectoarele care se suprapun unor cunoscute trasee turistice (nr.6, 12). Parţial poate fi utilizat pentru excursii de ½ - 1 zi ale elevilor de la tabăra din Râu Sadului. Se porneşte de la podul care traversează râul Sadu, de pe stânga pe dreapta, în apropierea confluenţei cu Valea lui Ivan. După traversarea podului, drumul forestier coteşte la dreapta pe conul de dejecţie, apoi se derulează în amonte pe Valea lui Ivan. După circa 1,5 km, pe dreapta sensului de mers se profilează o şură văruită în alb. În dreptul ei, pe stânga văii, observăm şi un afluent. Traversăm valea în amonte de şură şi ne îndreptăm spre versantul ei stâng pentru a intercepta vechiul drum de car. mai în amonte de confluenţa menţionată. Urmărim apoi drumul care se desfăşoară pe versantul stâng al Văii lui Ivan, spre N, apoi în serpentine, urcând uşor prin pădurea de fag. Pe unele segmente ale drumului au început sa crească lăstari sau sunt „barate" de copacii căzuţi, care însă pot fi depăşiţi cu uşurinţă. În 2-3 locuri mai umede, unde drumul coteşte chiar pe talvegul unui pârâu şi unde căptuşeala de bârne a putrezit, trecerile sunt puţin mai dificile. După circa 2 ore de urcuş, săltând pe verticală aproximativ 500 m diferenţă de nivel, trecând printr-o plantaţie de răşinoase observăm pe o stâncă triunghiul albastru. Cărarea înierbată coteşte apoi la stânga şi ne scoate în capătul unei muchii (la un funicular forestier), care coboară la confluenţa Sadului cu Sădurelul şi pe care urcă (coboară) o poteca nemarcată până la tabăra de elevi Râu Sadului (traseul 12). Aici putem face un scurt popas pentru odihnă şi pentru a admira şi a recunoaşte culmile care limitează şi care coboară spre Valea Sadului, încâ din lujbea Răşinarului. În continuare, poteca şerpuieşte în urcare lină pe versantul vestiic al Porcoviţei, având în dreapta o plantaţie (molid şi larice) iar la stânga, ascuns de frunziş, triunghiul albastru şi o săgeată cu trimitere spre Tomnatec. De aici, triunghiul albastru apare mai ales pe trunchiuri de fagi şi molizi marcând drumul în curbă de nivel şi după 40-45 minute ajunge într-o şa cu o poieniţă. Odată traversată poiana, drumul se bifurcă. Spre stânga urcă poteca marcată cu triunghiul albastru care ajunge în Tomnatec. Noi menţinem însă drumul de car, bine conturat în curbă de nivel, dar „barat" uneori de trunchiuri prăbuşite care pot fi depăşite cu uşurinţă şi după circa 1½ ore ajungem într-un luminiş neted, la crucea din Tomnatec. Aici există o bifurcare de poteci şi tot aici întâlnim marcajul (bandă albastră) dintre cabana Prejba (stânga) şi curmătura Buceciu (dreapta - traseul 6). Drumul pe care am venit şi pe care îl urmăm coteşte la dreapta, menţinându-se ca şi până aici, pe versantul vestic şi având ca marcaj vechi bandă albastră (în prezent cruce albastră). El face numeroase ocoluri, pe cuhnile ce coboară spre valea Ţiganului, pentru a avea o pantă mai mică. Trece prin dealul Panta (de unde o cărare coboară la dreapta pe culmea Icoanei) şi unde mai sus, în stânga, sunt pajişti, apoi pe sub Voineagu, prin Poiana Ţiganului şi ajunge la intersecţia de drumuri din curmătura Buceciu. Acest traseu (crucea din Tomnatec-curmătura Buceciu), lung de 9,5 km (2½ ore) se suprapune potecii turistice marcată cu bandă albastră dintre satul Tălmăcel şi Buceciu (traseul 6). Traversând curmătura Buceciu, drumul se derulează pe versantul nordic al culmii Clăbucet, depăşeşte culmea Zîmbrului, şi după 2,5 km se bifurcă la obârşia văii Vaca. La dreapta, pe valea Vaca coboară drumul de tractor (traseul 13) care trece pe la casa Zâmbru (2 km), situată la confluenţa cu pârâul Zâmbrişor, unde se poate înnopta. Drumul nostru se menţine şerpuind pe curba de nivel circa 4 km până în curmătura Buclia. Este posibil ca acest nume să provină din latinescu bucula-ae (s.f.) care înseamnă „juncă" sau din buccula-ae (s.f.), care se traduce prin „obrăzar" (parte a coifului care protejează obrazul). Buclia (vârf şi şa) apare ca un contrafort al Clăbucetului. Din curmătura Bucliei drumul coteşte la stânga şi începe să coboare uşor (1,5 km) până la valea Sădurelului, (unde este intersectat de drumul forestier). Traversează Sădurelul, coteşte la dreapta pe lângă temelia unei foste cabane forestiere şi urcă în pantă lină pe versantul stâng, urmărind uneori curba de nivel, pentru ca după circa 2½ km să ajungă în faţa cabanei silvice Negovanu. Depăşeşte cabana (în faţa căreia susură un izvor), apoi coteşte uşor la stânga prin poiană, unde întâlneşte poteca marcată cu triunghi roşu (traseul 14). De aici se desprinde o cărare nemarcată care trece peste Pleşu şi coboară în curmătura de la cotul Sădurelului (şaua Pleşii). Tot de aici începem să coborâm uşor spre valea Sadului. După circa 1 km, poteca marcată cu triunghi roşu îşi păstrează direcţia generală spre V, părăseşte drumul de căruţe şi coboară în valea Sadului, lângă magazinul alimentar Rozdeşti. Drumul nostru coteşte brusc la dreapta şi începe să coboare domol, în serpentine, până la malul drept al lacului Negovanu. Această porţiune a drumului fiind mai puţin circulată, este uneori înierbată, alteori invadată de lăstăriş (în zonele mai puţin umbrite). Ajunşi la malul lacului, căutăm pe versant o potecă firavă, făcută de pescari, care ne scoate la coada lacului, unde traversăm Sadu pe la staţia hidrometrică şi ieşim în şosea. De aici, mergând 1,3 km în amonte ajungem la Rozdeşti, iar 3 km în aval, la cabana turistică Gâtu Berbecului.
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu