Marcaj: triunghi roşuDurata: 8-9 ore
Distanţa: 20 km
Pe valea Sadului, la Rozdeşti e un bazinet în care se găseşte un canton silvic şi un magazin alimentar (la 300 m amonte). Aval cu 100 m de magazinul alimentar, o săgeată metalică ne dirijează spre dreapta. Urcăm conul de dejecţie al pârâului Negovanu, pe care-l traversam. Urmând poteca marcată cu triunghi roşu pe malul drept al pârâului, prin molidiş, ajungem în 5 minute la vârful conului de dejecţie, unde apare şi o difluenţă antropică (o parte din apă fiind condusă la o microhidrocentrală). De aici, părăsim albia pârâului şi începem urcuşul pe versant, cotind la stânga. După circa 30 minute traversăm un pârâiaş, apoi panta potecii devine, pe o porţiune scurtă (5 minute), mai înclinată şi mai pietroasă. Depăşind acest sector, poteca întâlneşte într-o cotitură vechiul drum de care (venind de la marginea lacului Negovanu - traseul 11) şi urcă lin până în poiana unde se află stâna şi cantonul silvic Negovanu, la care ajungem în 15-20 minute. La marginea nordică a poienii, un stâlp metalic cu săgeţi indicatoare ne atenţionează că drumul se bifurcă. Înainte, o potecă coboară spre valea Sădurelului (care este propusă pentru marcare cu cfuce albastră); puţin la dreapta este drumul care trece prin faţa stânei şi a cantonului silvic Negovanu şi care se continuă prin Buclia-Buceciu-Tomnatec, până în valea Sadului (la Râu Sadului - traseul 11); la dreapta, pe liziera pădurii de deasupra cantonului este poteca marcată cu triunghi roşu pe care am venit de la Rozdeşti şi pe care o urmărim în continuare. Lăsăm cantonul pe stânga, intrăm în molidiş, urcăm constant, având valea în stânga şi în ½ oră ajungem într-o şa (Groapa Bujorilor). De aici poteca coteşte spre stânga şi devine mai înclinată câtă vreme urcă pe muchie. Semnele de marcaj lipsesc - pădurea fiind doborâtă de vânt - dar cărarea este vizibilă. După câţiva zeci de metri de urcuş, poteca urmăreşte curba de nivel pe versantul vestic al Negovanului Mic, prin păşune, apoi pe liziera pădurii, trecând uneori prin rarişti de molizi şi pâlcuri de ienuperi, precum şi pe lângă o stână. După circa 1-1½ ore de la cantonul silvic, cărarea coboară într-o curmătură largă (şi dublă, prin interpunerea unui mamelon) dintre Negovanul Mic şi Negovanul Mare. În această curmătura poteca se despleteşte prin rarişti de molizi şi ienuperi, unde semnele de marcaj sunt rare. Ne menţinem însă, pe cât posibil, pe cumpăna de ape timp de 15-25 minute, apoi poteca se adună într-una singură care urcă spre Vf. Negovanu Mare - nume ce provine, probabil, din verbul nego-are = a rezista, inexpugnabil. După 10 minute de urcuş se ajunge la limita superioară, a pădurii, în Poiana Comenzii şi în faţă ne apare Culmea Negovanului, cu pâlcuri de jnepeni. Din dreapta (valea Conţu) urcă un drum. În continuare, poteca urmăreşte aproximativ cumpăna de ape şi după ½ oră de urcuş, trecând prin jnepeni (parţial uscaţi), ajungem la un indicator pe care descifrăm: casa de vânătoare Dobrun 2 ore (triunghi roşu) şi Ştefleşti 4 ore. Săgeata pentru Dobrun ne îndreaptă spre V (dreapta), pentru a ocoli Vf. Negovanu Mare. Acest ocol se realizează în circa ½ oră pe o potecă slab circulată, pe versantul sudic al vârfului şi fără semne de marcaj. În aproximativ acelaşi timp se poate ocoli Vf. Negovanu Mare şi pe la E, ajungând tot în şaua de la obârşia văii Jidoaia (între Vf. Negovanu Mare şi Vf. Jidului), pe care o recunoaştem după mlaştini din care apele se scurg spre valea Hoteagului, cât şi spre Jidoaia. De aici, poteca urcă spre Vf. Jidului printre jnepeni, pe care-l lasă totuşi spre stânga (E) şi ajunge în şaua dintre Jidu şi Dobrun, unde întâlneşte mlaştini cu turbă şi ochiuri de apă. Aici există o bifurcaţie de poteci nemarcată şi greu vizibilă prin pajişti. Ambele ajung, ocolind Vf. Dobrun, la sudul acestuia, în Poiana Dobrunului. Prima potecă, slab marcată cu triunghi roşu, ocoleşte Vf. Dobrun pe la V. Lasă pe dreapta o stână, traversează pârâul Secu Dobrunului şi se menţine la marginea superioară a pădurii până ce ajunge în Poiana Dobrunului. Aici întâlneşte o potecă nemarcată ce urcă din valea Hotcagului. În continuare coboară spre stâna Dobrunului, până la un stâlp indicator plantat la marginea drumului de tractor. A doua potecă urcă uşor pe Dobrun, printre jnepeni uscaţi, având pe dreapta „oameni de piatră" (mici stâlpi clădiţi de ciobani din lespezi de şist, ca limită de păşune). Poteca lasă vârful spre V şi apoi coboară la drumul carosabil ce şerpuieşte aici la limita pădurii şi care leagă curmătura Buceciu cu valea Lotrului (traseul nr.20). Ajunşi la drum, cotim pe acesta la dreapta prin apropierea unui izvor şi a unei nişe nivale. După 5 minute întâlnim o bifurcaţie. Pe o săgeată metalică citim: Voineasa 3 ore. Drumul forestier care coboară în stânga (traseul nr.20) duce mai direct în valea Lotrului, pe la Poiana Florilor (acum împădurită). Ne menţinem pe drumul din dreapta, aproximativ în curbă de nivel (pe care întâlnim şi marcajul cruce albastră), având Vf. Dobrun la N (dreapta). Acesta şerpuieşte apoi în două serpentine prin pădurea de molid pentru a ieşi în poiana stânei din Dobrun, unde se reuneşte cu poteca descrisă anterior (abia vizibilă prin pajişte, lângă un indicator ruginit cu săgeţile întoarse spre alte direcţii decât cele normale şi cu inscripţiile: Gâru Berbecului (de fapt, Rozdeşti) 4 ore (triunghi roşu); cabana Dobrun (triunghi roşu şi cruce albastrâ): Prejba (cruce albastră). Traversăm poiana pe curba de nivel, trecem pe lângă un izvor şi intrăm în molidişul de pe Cioaca Dobrunului al cărui vârf rămâne în dreapta. Drumul de car, favorabil chiar pe timp umed şi iarna, şerpuieşte în serpentine, iar poteca marcată (triunghi roşu şi cruce albastră) îl taie până la casa de vânătoare Dobrun (aiături de care este şi cantonul brigăzii silvice Cataracte). Aici este un panou şi câteva săgeţi indicatoare: Casa Balindru - 3 ore (cruce albastră); cabana Prejba - 10 ore prin Poiana Buceciu (cruce albastră); Gâtu Berbecului (triunghi roşu); Voineasa -2 ore (triunghi roşu). Pentru a ne menţine pe marcajul triunghi roşu, urmărim drumul care pleacă de la Casa Dobrun până ia intersecţia cu drumul carosabil care urcă de la Voineasa pe Valea Pietrii, pentru a ajunge în valea Balindru. De aici o cărare coboară pe o muchie abruptă situată între izvorul Dobrunului şi valea Hoteagului, apoi valea Lotrului. Intrarea pe potecă este mai dificilă întrucât lipseşte semnul indicator, dar odată pătrunşi pe ea este vizibilă, şi triunghiul roşu apare uneori pe trunchiurile copacilor. Ea se menţine în zona muchiei şi datorită pantelor mari - sectoarele rectilinii alternează cu altele în serpentină. Traversează câteva poieni cu fâneţe, dar în cea mai mare parte se derulează prin pădurea de fag punctată ici-colo de pâlcuri de mesteceni. Coborâşul până în albia Lotrului, în apropierea confluenţei cu pârâul Dobrun, durează ¾ - 1 oră. Ajunşi aici, traversăm Lotrul, urcăm în şosea şi ne îndreptăm spre Voineasa care este în aval, la circa 5 km.
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu