Caransebes-Poiana Marului-Piatra Scorilei-Complexul turistic "Muntele Mic" (muntii Tarcu)

Caransebeş - Poiana Mărului - Piatra Scorilei -Complexul turistic ,,Muntele Mic"

Marcaj: bandă albastră între Poiana Mărului şi Complexul turistic ,,Muntele Mic"                          


Durata: 4-4 ½ ore de la Poiana Mărului

Legături cu traseele: 1, 2, 4, 5, 6, 7, 10, 15, 16 şi 17

Prima parte a traseului, pînă la Poiana Mărului, se efectuează cel mai rapid cu autobuzele ITA (trei pe zi, la orele 715, 1530 şi 23). La început, drumul urmează şoseaua asfaltată spre Haţeg (DN 68), care se îndreaptă iniţial către nord, pînă la localitatea Iaz, străbătînd terasele Timişului. Spre dreapta, privirile cuprind întreaga regiune muntoasă, din care se detaşează net cupola Muntelui Mic. De la Iaz, şoseaua se alătură căii ferate, ce urmează îndeaproape valea largă a Bistrei, trece prin localităţile Obreja, Glimboca şi Oţelu Roşu, strecurîndu-se adesea printre livezi. Cu cît înaintăm, valea Bistrei se îngustează treptat, coastele munţilor se apropie, marcînd din ce în ce mai clar marginile culoarului tectonic.
La Zăvoi, prima localitate după oraşul Oţelu Roşu, din drumul naţional se desprinde spre sud-est şoseaua către Poiana Mărului, pe care o vom urma în continuare. La început, pînă la Măru, străbatem un ses relativ plat, clădit din aluviunile aduse de rîu din munte, apoi drumul se angajează în valea îngustă, mărginită de coaste repczi şi împădurite. Spre sud se conturează Muntele Mic care, văzut din acest unghi, apare ca o muchie înaltă, usor rotunjită. La confluenţa cu Bratonia, şoseaua trece pe lîngă barajul viitorului lac de la Poiana Mărului şi apoi, în urcuş, se înscrie pe versantul drept al Bistrei Mărului. Cîştigînd înălţime, remarcăm pe dreapta cariera din care se scoate piatră de construcţie pentru baraj. Şoseaua actuală, pietruită, domină şantierul, menţinîndu-se pe dreapta văii. în continuare ea coboară lin pînă la confluenţa cu Valea Mare, apoi însoţeşte, la oarecare înălţime, pîrîul Bistra Mărului pînă la localitatea Poiana Mărului. Staţia terminus a liniei de autobuz se află în faţa hotelului ,,Scorilo".
Pentru ascensiunea pe Muntele Mic pornim din faţa hotelului în jos, pe şosea, circa 300 m, pînă la o intersecţie; spre dreapta, se desprinde din şosea un drum de căruţă şi poteca nemarcată către Zănoaga (traseul 12), iar spre stînga, un drum carosabil (traseul nostru) pe valea Scorilei. Punctul de răscruce este consemnat şi de o săgeată din metal aşezată pe un molid - care se vede numai dacă venim din josul văii - ce stabileşte direcţia potecii spre Muntele Mic, prin Piatra Scorilei, marcată cu bandă albastră. De la intersecţie ne abatcm spre stînga, urmînd drumul carosabil care traversează pîrîul Bistra Mărului. De altfel, chiar de aici, se remarcă semnul menţionat pe un stîlp electric. Traversăm pîrîul pe lîngă casele localnicilor, urmărind semnele de marcaj plasate pe pietre. Poteca se abate uşor spre dreapta, traversează pîrlul Scorila şi ajunge la tabăra de copii. Din dreptul acesteia coteşte 90° la stînga, angajîndu-se pe lîngă pîrîul Scorila pentru a aborda Culmea lui Băloi. Ne aflăm pe un mare con de dejecţie, bine înierbat. Trecem pe lîngă o construcţie de bîrne, aparţinînd silvicilor (dreapta), şi, urmînd poteca uşor către stînga, tra-versăm pîrîul; urcăm pînă la drumul forestier care vine din stînga noastră (desprins din drumul ce urcă în lungul Şucului), pe care ne înscriem pentru a continua drumeţia.
Ceva mai sus, poteca marcată se desprinde din drum şi urcă pe versantul drept al văii (stînga) sau direct pe pantă, în serpentine strînse, prin pădure, ocolind blocuri mari de stîncă. în ansamblu, poteca urmează culmea la circa 50 m de coamă. Cîteva urcuşuri scurte, dar pieptişe, apoi o pantă mai lină ne scot pe culme în Poiana Boboraţei (circa 1450 m), de unde putem admira primele privelişti către Munţii Ţarcu. Ne îndreptăm direct prin poiană spre stîncile care apar în faţă. De aici pînă la Complexul turistic “Muntele Mic" mai avem de mers circa 2 ore. Marcajul ne conduce prin dreapta stîncilor, apoi pătrunde în pădurea de molid, după care poteca urcă domol spre Cleantul (Piatra) Scorilei (1617 m), printre pîlcuri de jnepeni, ienuperi, brazi şi blocuri de stîncă. Ajunşi la baza Pietrei Scorilei ne abatem spre stînga şi ajungem la golul de munte al Mun-telui Mic. De aici înainte, prin pajiştea subalpină, poteca devine mai puţin clară şi trebuie acordată atenţie sporită semnelor de marcaj. Drumul urmează riguros culmea jalonată de stîlpi (unii mai vechi, pe care nu se mai cunoaşte prea bine semnul de marcaj). în dreapta se deschide valea Scorilei, cu înrămurările ei de obîrşie schiţate în culmea uşor mai înaltă a Muntelui Mic. Inscrişi pe culme, traversăm mai întîi firavele izvoare ale Vîlsanului. Apoi, ceva mai departe, ajungînd pe versantul sudic al Munte-lui Mic, întîlnim un drum de căruţă, care ne conduce lîngă capătul de sus al unuia dintre cele două teleschiuri. Către sud-vest, cîţiva stîlpi de marcaj vechi dirijează traseul spre cabana ^Sebeşel". Tot aici soseşte şi poteca, marcată cu bandă roşie, ce vine de la Cuntu. Pînă la hotelul nSebeş" mai sînt circa 200 m.
In ultima secvenţă a traseului, între Piatra Scorilei şi Complexul turistic “Muntele Mic", se recomandă atenţie sporită pe timp de ceaţă, deoarece stîlpii metalici de marcaj, aliniaţi către sud-vest, nu prea apropiaţi, sînt singurele repere de orientare.

Sursa:guideromania.com