Complexul turistic "Muntele Mic "-Vf.Seroni-Statia meteorologica Cuntu si inapoi(muntii Tarcu)

Complexul turistic ,,Muntele Mic" - vîrful Şeroni - staţia meteorologică Cuntu şi retur



Marcaj:
bandă roşie                                                         

Durata: 3 ore

Legături cu traseele: 1, 2, 3, 4, 6, 8, 9 şi 10

Acest traseu este indicat pentru turiştii care rămîn cîteva zile la Complexul turistic “Muntele Mic” prilejuindu-le o excursie de agrement uşoară. Totodată el constituie un prim sector al traseelor spre culmile înalte din Munţii Ţarcu (traseul 10), Munţii Godeanu (traseul 18) şi spre Gura Apelor, pe malul lacului de baraj, cu posibilitate de acces în Masivul Retezat (traseul 10). Poteca începe din partea de sud a complexului turistic, de lîngă cabana “Sebeşel". Chiar de la pornire ea traversează drumul carosabil ce urcă din Valea Craiului şi suie pe pintenul de sud-vest al Muntelui Mic, aşa cum indică un stîlp de marcaj, de unde orizontul larg deschis îndeamnă la drumeţie. Pe pajiştea din partea de sud a Muntelui Mic se aliniază stîlpi de marcaj vechi, indicînd poteca ce coboară domol către Culmea Jigorei. Traversăm pieziş drumul carosabil, trecem pe lîngă o mică depresiune, care adesea păstrează apă şi ajungem din nou la drum, lîngă vîrful Jigora (1463 m), nu departe de o stînă. De aici pînă la Cuntu marcajul aplicat cu grijă pe arbori şi pe stîlpi metalici uşurează orientarea. Drumul carosabil coboară în serpentine coasta sudică a Jigorei pînă în şaua cu acelaşi nume, de unde îşi schimbă direcţia generală către vest. în continuare folosim poteca marcată ce se înscrie pe sub vîrf, prin poieni şi rarişti, de trei ori tangentă la serpentinele drumului. în Şaua Jigorei (1205 m) lăsăm pe dreapta cabana Asociaţiei sportive ,,Da-cia" din Caransebeş şi începem urcuşul domol, către vîrful Şeroni, prin Poiana Prisaca. După circa 450-500 m intersectăm pieziş marcajul bandă galbenă, care, venind din Valea Craiului, de la telescaun (dreapta), duce la Poiana Mărului, pe valea Şucului, ocolind Muntele Mic (traseul 6). Aici întîlnim şi un indicator de marcaj ce stabileşte direcţiile potecilor turistice. Sîntem aproximativ la mijlocul traseului, la circa 1 ½ oră de Muntele Mic şi de Cuntu. Continuăm urcuşul pe culme, pe lîngă liziera pădurii din stînga, apoi urmăm muchia prin pădure, circa 1 km. Ajungem astfel în Poiana Şeroni. O abatere la dreapta din poteca marcată, de cîteva zeci de metri, ne scoate în vîrful Şeroni (1400 m), un vîrf netezit, pe care stau de strajă încă, în bătaia vîntului, două trunchiuri de copaci cîndva trăsniţi şi o baliză topografică. Este locul ce solicită un mic popas, căci zarea larg deschisă oferă un peisaj unic.


Către nord, cupola proeminentă şi solitară a Muntelui Mic domină culmile mărunte şi împădurite. Spre sud-est se înalţă îndrăzneţ Masivul Ţarcu, cetate naturală redutabilă. Căldările glaciare de la obîrşia Şucului (numită aici Olteana) se deschid spre vest şi contrastează net cu linia abia ondulată ce conturează de la stînga la dreapta vîrfurile Căleanu (2190 m), Bodea (2169 m) şi Ţarcu (2190 m). În dreapta, zărim clădirea staţiei meteorologice de pe vîrful Ţarcu. De lîngă ea pleacă poteca marcată cu bandă roşie, ce duce la Gura Apelor (traseul 10), urmînd în parte conturul teşit al masivului. Peisajul de vară este cu atît mai atrăgător cu cît, în contururile reliefului, verdele crud al pajiştilor alpine se îmbină armonios cu verdele închis al jepilor, cu cenuşiul stîncăriilor şi cu albul strălucitor al grohotişurilor revărsate din vîrfuri; iar spre poale, pădurea de cetini şi fag, terminată brusc la 1400-1500 m, lasă loc Masivului Ţarcu, care de veacuri găzduieşte ciobani, stîne şi turme de oi, purtîndu-şi pe drept numele.


Mai la nord, dincolo de valea Şuculeţului, se întinde parcă la nesfîrşit Culmea Nedeii din Masivul Baicu, desprinsă din vîrful Nedeia sau Mătania (2 150 m), cutreierată de ciobani, care în anume zile ale anului, pînă nu demult, se adunau din toţi munţii învecinaţi ţinînd “nedeie", aşa cum însuşi numele culmii o arată. Netezimea ei este asemănătoare cu cea a Masivului Ţarcu, numai că aici lipsesc circurile glaciare. Dar şi fără acestea, ea se impune în peisaj închizînd orizontul. După micul popas din vîrful Şeroni, revenim la poteca marcată şi continuăm drumul spre Cuntu. Poteca coboară şi după 350-400 m întîlnim un stîlp indicator de marcaj. De aici se desprinde spre dreapta, prin rarişte, o cărare marcată cu cruce albastră. Este, de fapt, o scurtătură de circa 2 km, folosită mai ales iarna, cu schiul, de la Cuntu la telescaun. Ea ocoleşte vîrful Şeroni pe la vest, traversează şaua dintre acesta şi vîrful Văratica Mare şi ajunge în poteca marcată cu bandă galbenă (traseul 6).


De la stîlpul indicator pînă la Cuntu mai avem de mers aproximativ ½ oră. Urcăm culmea Muntelui Cuntu prin pădurea de molid. Treptat poteca se înscrie pe coasta sudică a vîrfului şi, ieşind din pădure, în coborîş uşor ajunge la obîrşia pîrîului Cuntu. Aici, pe malul stîng al pîrîului amintit, se află clădirea masivă a staţiei meteorologice Cuntu şi cabana ,,Prietenii Munţilor" a Institutului de proiectări Timişoara. De la Muntele Mic, după cuvenitul popas, ne întoarcem pe acelaşi drum. La Cuntu, un stîlp indicator aflat pe dreapta văii arată poteca ce duce spre vîrful Ţarcu. Aceasta ocoleşte clădirile menţionate prin stînga şi se abate treptat spre dreapta, pe piciorul nordic al Masivului Ţarcu (traseul 10). Tot la Cuntu ajunge şi traseul 8, marcat cîndva cu punct albastru, cu pornire din Vîrciorova.

Sursa:guideromania.com