luni, 25 iunie 2012

Complexul turistic "Muntele Mic "-Vf.Muntele Mic (muntii Tarcu)




Complexul turistic ,,Muntele Mic" - vîrful Mun-tele Mic

Marcaj: iniţial bandă albastră, apoi fără marcaj Durata: 1 oră

Legături cu traseele: 1, 2 şi 3

Complexul turistic “Muntele Mic" oferă posibilitatea unei plimbări de agrement, cu o durată de cîteva ore (dus-întors), pînă pe vîrful Muntelui Mic (1802 m). Acesta, departe de a fi un vîrf veritabil, apare ca o cupolă netezită al cărei punct culminant este marcat doar prin soclul de beton al unei foste balize topografice. Dacă nu ar exista cele două mici depresiuni, puţin adînci şi lipsite de iarbă, care primăvara şi în perioadele ploioase sînt umplute. cu apă, te-ai crede, cu puţină imaginaţie, în mijlocul Bărăganului. Muntele Mic nu este un munte frumos în sine, dar oferă un orizont larg deschis pe toate cele 360°, nu din ,,vîrf", ci de pe marginea platoului care îl înconjură. Pentru a atinge punctul lui cel mai înalt, începem scurta ascensiune (diferenţă de nivel de numai 250 m) din spatele cabanei “Sebeşel". Traversăm drumul auto din vecinătate şi urmăm spre stînga aliniamentul a 4-5 stîlpi de marcaj, pînă la capătul de sus al teleschiului II (cel de sud). De aici, folosim în continuare un vechi drum de căruţă abandonat, transformat de scurgerea apelor de ploaie într-un fel de şanţ pietros. Din loc în loc remarcăm stîlpii de marcaj ai traseului către Poiana Mărului. Urmînd panta lină a muntelui (căci traseul spre Poiana Mărului se abate jumătate dreapta) ajungem pe platoul care nivelează Muntele Mic şi sosim la soclul balizei topografice care marchează vîrful. Dacă îl ocolim la distanţă de cîteva sute de metri, pe ,,buza" sesului suspendat, care nu este altceva decît suprafaţa Borăscu, avem prilejul să admirăm peisajul inedit ce se desfăşoară de jur-împrejur.
Către vest, privirea se pierde în larga depresiune a Caransebeşului, o îmbinare de şesuri pierdute în zare, spre Lugoj şi Timişoara, în care distingem satele înşirate în lungul apelor şi drumurilor. Spre nord, treapta mai joasă a munţilor prinde viaţă prin Măgura Marga, vîrf ascuţit ce domină Culoarul Bistrei, avînd ca fundal netezimea Munţilor Poiana Ruscă. Apoi, privirea lunecă treptat, către est şi sud-est, oprindu-se la înălţimile frumos rînduite ale Masivului Bloju, un noian de culmi şi piscuri ce culminează în Vîrful Pietrei, tivit de grohotişuri de culoare mai deschisă. Şaua Şcheiului este ascunsă de culmea prelungă a Bistricioarei, în-nodată sus, în vîrful Nedeia (Mătania). O curmătură adîncă, în formă de “U", ce aminteşte de şaua Strunga din Bucegi, ne îndrumă privirea spre dreapta, către înălţimile netezite şi uşor asimetrice ale vîrfurilor Căleanu şi Ţarcu, urmate de profilul mai agitat al Munţilor Cernei. Spre sud şi sud-vest, culmile mai joase ale Munţilor Ţarcu sînt despărţite de fundalul masiv şi neted al Semenicului, de Depresiunea Caransebeşului, treptat lărgită spre şesul cîmpiilor din vestul Munţilor Banatului. Inchizînd turul de orizont, ne întoarcem la Complexul turistic ..Muntele Mic" pe acelaşi drum.
Sursa:guideromania.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu