Moldovenii mereu în luptă contra colectivizării
de Cicerone Ionitoiu
#2
În comuna Telejna, aşezată spre izvorul râului cu acelaşi nume-ce se varsă în râul Bârlad, în apropierea com.Negreşti, ca urmare a nemulţumirilor crescânde împotriva colectivizării, securitatea a descoperit prin agenţii ei un grup de 7 ţărani care se manifestau pe faţă. La securitatea din Iaşi au şi făcut ca şef al grupului pe Stângaciu I. Vasile (n.6-05-1910), mai ales că fusese legionar în 1940, şi după bătăi au înscenat procesul. Şefului i-au repartizat 12 ani, de către T.M. Iaşi.
Tot în această toamnă a anului 1959 au arestat pe ţăranul Obreja Gh.Cezar din satul Avereşti-Huşi, domiciliat în com.Tălăseşti din aceiaşi regiune, căruia i-au înscenat un proces, condamnându-1 la 8 ani pentru manifestări împotriva colectivizării.
Pentru că dispoziţiile erau să aresteze cât mai mulţi în această perioadă ce corespundea cu retragerea armatei sovietice, dată fiind împotrivirea ţăranilor la sistemul sovietic, au ridicat pe cine credeau a fi potenţial în menţinerea adversităţii contra regimului. În com. Roeşti se retrăsese şi ZOLOTOVICI Stavrache, scos din armată, şi care se ocupa cu agricultura.
Pe 15 Octombrie 1959 l-au arestat şi i-au găsit martori să spună că le-a declarat că în întovărăşire se trăieşte greu, pe când în G.A.C. se moare de foame, şi că regimul nu mai poate dura mult. Dus la securitatea de la Piteşti, i-au înscenat un proces şi l-au condamnat la 5 ani prin Sentinţa nr. 70/1960 a T.M. Craiova.
B U C O V I N A-ŢARA MĂNĂSTIRILOR TRANSFORMATĂ ÎN ŢARA LACRIMILOR
Această regiune mult îndrăgită până şi de străini, prin frumuseţe şi arhitectură monumentală, sub regimul comunist s'a transformat într'un sanctuar al suferinţei româneşti, o dată cu apariţia modelului sovietic. Dupâ ce au cotropit-o, au sfârtecat-o, despărţind frate de frate şi mamă de fiu, acoperind-o cu sânge nevinovat; după ce încântătoarele obcine au adăpostit pe neînfricaţii partizani ridicaţi ca strajă de hotar împotriva nelegiuiţilor, linişte n'a mai fost pe aceste meleaguri. Noapte de noapte erau adunaţi bucovinenii, şi purtaţi prin locuri de chin si jale.
Dar, după intensificarea zvonurilor de retragere a ruşilor şi realitatea transformării ţării în ţară de colhozuri, peste Ţara de Sus, până la Noua Suliţă, nu mai găseai popas de odihnă şi linişte. Oamenii locului erau vânaţi ca jivinele, iar dacă se înfrăţeau cu codrul, năpasta cădea pe întreaga familie, care plătea bir stăpânirii nesătoase de atâta rău.
Aruncând o privire peste mândra Bucovină, constatăm că valul necruţător din 1959/1960 a adunat mândrii feciori de prin toate văile obcinilor. O schiţare a întinderii genocidului:
Din Vicovul de Jos, de pe Suceviţa rămasă pe vremelnicul hotar, a fost arestat Hrihor Traian (n.1919), pentru că s-a împotrivit înfiinţării GAC-ului, pornind în noaptea de 27 Oct.1959 spre hrubele securităţii din Suceava, care i-au prezis 10 ani.
Coborînd câţiva kilometri, intri în Horodnic.(şi) auzi vorbind lumea că au intrat în curtea lui Prelipceanu I. George (n.1908) pentru a-l „lămuri". Activiştii de-abia au găsit poarta să plece, că au fost ei lămuriţi de traiul rău, căci cei ce fuseseră forţaţi nu aveau ce mai mânca de la colectiv, iar adevărurile strigate i-au urmărit până şi-au pierdut urma. După ei alţii au venit, în noaptea de 9 Iulie l959, şi l-au dus tot prin Suceava-şi mai departe...9 ani.
Tot la vale, după trecerea de Mănăstirea Siret-la Grămeşti, l-a ridicat pe Aniţei D. Alexa (n.1911), pentru că îşi lămurea consătenii că GAC-ul înseamnă a muri, de foame iar ei trebuie să trăiască să-şi crească copiii. La 27-06-1959 1-a luat securitatea şi l-a dus la ei acasă, să-l „lămurească", şi, nereuşind nici prin tortură, l-au trimis pentru 5 ani în Bălţile Dunării. Pentru că l-au uitat pe Vornicu V. Haralambie, ţăran fruntaş ţărănist, s'au întors pe 17 Sep., deoarece dăduse exemplul Ungariei, care-si recăpătase ceva libertate-şi l-au închis 6 ani, să-i arate că la noi nu se schimbă.
Odată cu Vornicu au intrat şi în comuna vecină la Botosaniţa unde Corniciuc Haralambie(n. 1903) le tot spunea oamenilor sa mâi aştepte cu înscrierea în colectiv că o să se schimbe situaţia ca şi cu ea regimuL. L-a Suceava cu toate ca l-au bătut bine nu l-au lămurit de contrariu si l-au trimis în Bălţile Dunării 4 ani.
La Zamoştea, pe coasta Mitocului Dragomirnei, securitatea s-a prezentat la locuinţa lui Cojocaru Ion, fost membru PNL, care a luat la goană o comisie de activişti veniţi sa-l convingă că e bine în colectiv, când el îi contrazicea că e rău, şi vai de capul celor intraţi. Activişti au trimis securitatea să-l„lămurească" şi aceasta, dupa un zdravăn „instructaj", l-a trimis pentru 6 ani în lagările de muncă forţată, să vadă ca într'adevăr munca în comun nu e bună, dar e ordin, Tot din Zamoştea au ridicat si pe Ostafi A.Dumitru (n.1891), ca-să-l scape pe săteni, de frică fiindcă promisese că dă foc caselor celor ce se înscriu în colectiv. Asta era versiunea informatorilor, pe când realitatea era că fusese gospodar şi membru PNŢ. Ca toţi ceilalţi, a trecut prin sucursala NKVD instalată la Suceava, şi de unde a luat drumul muncii forţate pentru 7 ani.
Trecând prin comuna martiră Calafindeşti, informatorii securităţii au mai arătat 2 foşti şefi de cuib legionari care mai erau liberi, şi, cum aveau ordin să ridice cât mai mulţi, au fost luaţi la sediul din Suceava Constantinescu I. Leonte si Popovici P.Constantin, care erau denunţaţi că îndeamnă lumea să nu meargă la munca de la colectiv-şi se va ajunge ca la situaţia din Ungaria. Din securitate au ieşit ca vai de ei, dar pentru a fi trimişi în Delta Dunării-primul cu 7 ani, celălalt cu 8 ani.
Vizitând Rădăuţiul poţi afla, pe lângă privelişti încântătoare şi monumente ale naturii sau create de om, şi atrocităţile comise de Frenchel si Karl Segal împotriva ţăranilor care nu voiau să ducă grâul la arie. Acum se accentua colectivizarea şi aici; printre cei care se opuneau, au ridicat pe Adobriţei I. Dumitru (n.1911) şi pe Urs T.Dragoş, pe care i-au condamnat: primul 6 ani, celălalt 7 ani.
Satu Mare, comună suburbană a Rădăuţiului, a avut ca victima pe Nica T. Nicolae, căruia i-au dat 5 ani pentru că în Feb.1959, când teroarea era în floare, a trimis o scrisoare primarului, în care a desenat o spânzurătoare sub care scria: „toţi comuniştii la rând". A fost depistat imediat şi i s-au dat 5 ani.
Urmând cursul Sucevei, din comuna Lunca au ridicat pe Aparascăi Gh. Constantin (n.l920), pentru că a discutat cu un fost deţinut politic în 1959 că cei din colectiv vor mânca la cazan. I s-au dat 8 ani ca să mănânce la cazan în lagările de exterminare.
Tot mai jos, din com. Todireşti l-au arestat pe Seserman Gh. Cosma (n. 1903), ţăran înstărit şi membru PNŢ, care afirmase că se schimbă reginul şi-i avertiza pe cei ce forţau lumea că nu le va fi bine. Din temniţa securităţii, bine jucat în picioare, a ieşit cu 4 ani, ajungând în lagările de muncă forţată.
Din comuna Talpa,.de lângă Zamoştea, pe 17 Septembrie 1959 au ridicat doi naţional-ţărănişti, pe Ohaci Gheorghe (n.1906) şi Munteany V. Haralambie (n.1901); amândoi lămuriseră pe consăteni de ce înseamnă colectivele,.mai ales că regimul nu poate dura. Securitatea i-a luat, torturat, şi-neputându-le schimba părerile-i-a condamnat: pe primul la 5 ani, pe celălat la 3 ani.
Colindând satele de la Dorohoi spre Săveni-până aproape de Prut, unde te opreşti în Corlăţeni, în Mileanca, Avrămeni, Dângeni, Cordăreni, sau de cobori spre Gura Humorului, prin Ciprian Porumbescu, şi o porneşti pe cursul Moldovei trecând Băişeşti, Băigeşti, sau la Bosanci pe râul Suceava, pe aceste locuri încărcate de istorie peste tot auzi poveşti adevărate cu oameni care şi-au apărat cu dârzenie pământul, rămânând înscrişi în istoria orala, şi nu numai în ea.
Mai ales se aminteşte cu mândrie de Bosanci, ultima redută rămasă neatinsă de acest flagel al colhozurilor, şi unde la sfârşitul lui. Februarie 1962 circa 600 de activişti au năvălit peste el, cu învăţători, studenţi-ca să impresioneze-şi timp de 2 săptămâni i-a îndoctrinat de pe uliţe.în mersul maşinilor, asurzându-i cu megafoane, pentru că din curte nu ieşeau bosâncenii sa le asculte palavrele.
Era ultimul asalt ce se făcea asupra ultimei comune înainte de a se anunţa colectivizarea totală. O altâ minciună. Aşa era sistemul .
REZISTENŢĂ ÎNVERŞUNATĂ ÎN SUDUL ŢĂRII
Ţăranii, dându-şi seama că realizările trâmbiţate sunt o fantezie susţinută de articolele mincinoase din ziare, au continuat sa se împotrivească, mergând până la a-şi vărsa sângele apărîndu-şi ţarina. Iată spicuiri de pe spaţiul dintre munte si Dunăre după 1960.
COMUNA CÂTEASCA
Aşezată pe malul Argeşului, în apropiere de Topoloveni, această comună a cunoscut frământări serioase. Oamenii se săturaseră de colectiv, unde fuseseră duşi cu forţa. Ţăranii s-au opus la presiunile de intrare în colectiv, pe deasupra, cei intraţi cereau cu insistenta ieşirea din colectiv. Lumea umbla şi manifesta la Sfatul popular şi la Gospodăria colectivă, cerând restituirea cererilor de înscriere, ameninţând cu distrugerea.
Securitatea a intervenit prin arestări si trimiteri în lagârile de muncă forţată. Printre cei ridicaţi se numără:
Dinu I. Grigore, n.1908, trimis pe 60 luni la muncă forţată.
Năstase I. Gheorghe, n.25-07-1928, condamnat la 60 de luni.
Roşu R. Dumitru, n.8-06-1930, condamnat la 48 luni.
Tudor S. Gheorghe, n. 18-08-1905, condamnat la 60 luni.
Zamfir S. Florea, n.9-10-l898, condamnat la 60 de luni.
Singura diferenţă între cei condamnaţi de tribunal cu anii şi cei condamnaţi cu lunile pe baza unei decizii a Ministerului de interne era că celor din urmă nu li se confisca averea.
GLIGANU
Comună aşezată pe Dâmboviţa, aproape de Costeşti, a cunoscut o adevărată revoltă. Ţăranii, înarmaţi cu furci şi topoare, au cerut ieşirea din colectiv si desfiinţarea lui. Au trecut chiar la acţiune. Au fost alarmate securitatea si miliţia, care au intervenit şi au făcut arestări din rândurile manifestanţilor, după indicaţiile informatorilor din comună. Printre cei ridicaţi si trimişi la muncă forţată s-au numărat:
Eana S. Ion, n.17-03-1916, a fost' condamnat la 48 de luni.
Ştefan S. Stan, n.5-12-1904, a fost trimis pe 60 luni la muncă forţată.
NEGRAŞI
Comună vecină cu Gliganu, tot pe Dâmboviţa, s-a ridicat cu ce le-a venit la: îndemână şi au intrat în Sfatul popular, făcându-1 pe primar, de frică să scoată şi să restituie cererile de înscriere în colectiv. Dupâ ce i-a trecut frica, a chemat securitatea, care a trecut la arestări după indicaţiile date. Au fost arestaţi şi trimişi la muncă forţată în lagările de exterminare din Bălţile Dunării, printre alţii:
Oprea P. Gheorghe, n.16-09-1920, condamnat la 48 de luni.
Spătaru I .Constantin, n.31-07-1925, condamnat la 60 de luni.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0032]
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/85-Femeile-intră-în-acţiune-Reprimarea-răscoalelor-ţărăneşti
de Cicerone Ionitoiu
#2
În comuna Telejna, aşezată spre izvorul râului cu acelaşi nume-ce se varsă în râul Bârlad, în apropierea com.Negreşti, ca urmare a nemulţumirilor crescânde împotriva colectivizării, securitatea a descoperit prin agenţii ei un grup de 7 ţărani care se manifestau pe faţă. La securitatea din Iaşi au şi făcut ca şef al grupului pe Stângaciu I. Vasile (n.6-05-1910), mai ales că fusese legionar în 1940, şi după bătăi au înscenat procesul. Şefului i-au repartizat 12 ani, de către T.M. Iaşi.
Tot în această toamnă a anului 1959 au arestat pe ţăranul Obreja Gh.Cezar din satul Avereşti-Huşi, domiciliat în com.Tălăseşti din aceiaşi regiune, căruia i-au înscenat un proces, condamnându-1 la 8 ani pentru manifestări împotriva colectivizării.
Pentru că dispoziţiile erau să aresteze cât mai mulţi în această perioadă ce corespundea cu retragerea armatei sovietice, dată fiind împotrivirea ţăranilor la sistemul sovietic, au ridicat pe cine credeau a fi potenţial în menţinerea adversităţii contra regimului. În com. Roeşti se retrăsese şi ZOLOTOVICI Stavrache, scos din armată, şi care se ocupa cu agricultura.
Pe 15 Octombrie 1959 l-au arestat şi i-au găsit martori să spună că le-a declarat că în întovărăşire se trăieşte greu, pe când în G.A.C. se moare de foame, şi că regimul nu mai poate dura mult. Dus la securitatea de la Piteşti, i-au înscenat un proces şi l-au condamnat la 5 ani prin Sentinţa nr. 70/1960 a T.M. Craiova.
B U C O V I N A-ŢARA MĂNĂSTIRILOR TRANSFORMATĂ ÎN ŢARA LACRIMILOR
Această regiune mult îndrăgită până şi de străini, prin frumuseţe şi arhitectură monumentală, sub regimul comunist s'a transformat într'un sanctuar al suferinţei româneşti, o dată cu apariţia modelului sovietic. Dupâ ce au cotropit-o, au sfârtecat-o, despărţind frate de frate şi mamă de fiu, acoperind-o cu sânge nevinovat; după ce încântătoarele obcine au adăpostit pe neînfricaţii partizani ridicaţi ca strajă de hotar împotriva nelegiuiţilor, linişte n'a mai fost pe aceste meleaguri. Noapte de noapte erau adunaţi bucovinenii, şi purtaţi prin locuri de chin si jale.
Dar, după intensificarea zvonurilor de retragere a ruşilor şi realitatea transformării ţării în ţară de colhozuri, peste Ţara de Sus, până la Noua Suliţă, nu mai găseai popas de odihnă şi linişte. Oamenii locului erau vânaţi ca jivinele, iar dacă se înfrăţeau cu codrul, năpasta cădea pe întreaga familie, care plătea bir stăpânirii nesătoase de atâta rău.
Aruncând o privire peste mândra Bucovină, constatăm că valul necruţător din 1959/1960 a adunat mândrii feciori de prin toate văile obcinilor. O schiţare a întinderii genocidului:
Din Vicovul de Jos, de pe Suceviţa rămasă pe vremelnicul hotar, a fost arestat Hrihor Traian (n.1919), pentru că s-a împotrivit înfiinţării GAC-ului, pornind în noaptea de 27 Oct.1959 spre hrubele securităţii din Suceava, care i-au prezis 10 ani.
Coborînd câţiva kilometri, intri în Horodnic.(şi) auzi vorbind lumea că au intrat în curtea lui Prelipceanu I. George (n.1908) pentru a-l „lămuri". Activiştii de-abia au găsit poarta să plece, că au fost ei lămuriţi de traiul rău, căci cei ce fuseseră forţaţi nu aveau ce mai mânca de la colectiv, iar adevărurile strigate i-au urmărit până şi-au pierdut urma. După ei alţii au venit, în noaptea de 9 Iulie l959, şi l-au dus tot prin Suceava-şi mai departe...9 ani.
Tot la vale, după trecerea de Mănăstirea Siret-la Grămeşti, l-a ridicat pe Aniţei D. Alexa (n.1911), pentru că îşi lămurea consătenii că GAC-ul înseamnă a muri, de foame iar ei trebuie să trăiască să-şi crească copiii. La 27-06-1959 1-a luat securitatea şi l-a dus la ei acasă, să-l „lămurească", şi, nereuşind nici prin tortură, l-au trimis pentru 5 ani în Bălţile Dunării. Pentru că l-au uitat pe Vornicu V. Haralambie, ţăran fruntaş ţărănist, s'au întors pe 17 Sep., deoarece dăduse exemplul Ungariei, care-si recăpătase ceva libertate-şi l-au închis 6 ani, să-i arate că la noi nu se schimbă.
Odată cu Vornicu au intrat şi în comuna vecină la Botosaniţa unde Corniciuc Haralambie(n. 1903) le tot spunea oamenilor sa mâi aştepte cu înscrierea în colectiv că o să se schimbe situaţia ca şi cu ea regimuL. L-a Suceava cu toate ca l-au bătut bine nu l-au lămurit de contrariu si l-au trimis în Bălţile Dunării 4 ani.
La Zamoştea, pe coasta Mitocului Dragomirnei, securitatea s-a prezentat la locuinţa lui Cojocaru Ion, fost membru PNL, care a luat la goană o comisie de activişti veniţi sa-l convingă că e bine în colectiv, când el îi contrazicea că e rău, şi vai de capul celor intraţi. Activişti au trimis securitatea să-l„lămurească" şi aceasta, dupa un zdravăn „instructaj", l-a trimis pentru 6 ani în lagările de muncă forţată, să vadă ca într'adevăr munca în comun nu e bună, dar e ordin, Tot din Zamoştea au ridicat si pe Ostafi A.Dumitru (n.1891), ca-să-l scape pe săteni, de frică fiindcă promisese că dă foc caselor celor ce se înscriu în colectiv. Asta era versiunea informatorilor, pe când realitatea era că fusese gospodar şi membru PNŢ. Ca toţi ceilalţi, a trecut prin sucursala NKVD instalată la Suceava, şi de unde a luat drumul muncii forţate pentru 7 ani.
Trecând prin comuna martiră Calafindeşti, informatorii securităţii au mai arătat 2 foşti şefi de cuib legionari care mai erau liberi, şi, cum aveau ordin să ridice cât mai mulţi, au fost luaţi la sediul din Suceava Constantinescu I. Leonte si Popovici P.Constantin, care erau denunţaţi că îndeamnă lumea să nu meargă la munca de la colectiv-şi se va ajunge ca la situaţia din Ungaria. Din securitate au ieşit ca vai de ei, dar pentru a fi trimişi în Delta Dunării-primul cu 7 ani, celălalt cu 8 ani.
Vizitând Rădăuţiul poţi afla, pe lângă privelişti încântătoare şi monumente ale naturii sau create de om, şi atrocităţile comise de Frenchel si Karl Segal împotriva ţăranilor care nu voiau să ducă grâul la arie. Acum se accentua colectivizarea şi aici; printre cei care se opuneau, au ridicat pe Adobriţei I. Dumitru (n.1911) şi pe Urs T.Dragoş, pe care i-au condamnat: primul 6 ani, celălalt 7 ani.
Satu Mare, comună suburbană a Rădăuţiului, a avut ca victima pe Nica T. Nicolae, căruia i-au dat 5 ani pentru că în Feb.1959, când teroarea era în floare, a trimis o scrisoare primarului, în care a desenat o spânzurătoare sub care scria: „toţi comuniştii la rând". A fost depistat imediat şi i s-au dat 5 ani.
Urmând cursul Sucevei, din comuna Lunca au ridicat pe Aparascăi Gh. Constantin (n.l920), pentru că a discutat cu un fost deţinut politic în 1959 că cei din colectiv vor mânca la cazan. I s-au dat 8 ani ca să mănânce la cazan în lagările de exterminare.
Tot mai jos, din com. Todireşti l-au arestat pe Seserman Gh. Cosma (n. 1903), ţăran înstărit şi membru PNŢ, care afirmase că se schimbă reginul şi-i avertiza pe cei ce forţau lumea că nu le va fi bine. Din temniţa securităţii, bine jucat în picioare, a ieşit cu 4 ani, ajungând în lagările de muncă forţată.
Din comuna Talpa,.de lângă Zamoştea, pe 17 Septembrie 1959 au ridicat doi naţional-ţărănişti, pe Ohaci Gheorghe (n.1906) şi Munteany V. Haralambie (n.1901); amândoi lămuriseră pe consăteni de ce înseamnă colectivele,.mai ales că regimul nu poate dura. Securitatea i-a luat, torturat, şi-neputându-le schimba părerile-i-a condamnat: pe primul la 5 ani, pe celălat la 3 ani.
Colindând satele de la Dorohoi spre Săveni-până aproape de Prut, unde te opreşti în Corlăţeni, în Mileanca, Avrămeni, Dângeni, Cordăreni, sau de cobori spre Gura Humorului, prin Ciprian Porumbescu, şi o porneşti pe cursul Moldovei trecând Băişeşti, Băigeşti, sau la Bosanci pe râul Suceava, pe aceste locuri încărcate de istorie peste tot auzi poveşti adevărate cu oameni care şi-au apărat cu dârzenie pământul, rămânând înscrişi în istoria orala, şi nu numai în ea.
Mai ales se aminteşte cu mândrie de Bosanci, ultima redută rămasă neatinsă de acest flagel al colhozurilor, şi unde la sfârşitul lui. Februarie 1962 circa 600 de activişti au năvălit peste el, cu învăţători, studenţi-ca să impresioneze-şi timp de 2 săptămâni i-a îndoctrinat de pe uliţe.în mersul maşinilor, asurzându-i cu megafoane, pentru că din curte nu ieşeau bosâncenii sa le asculte palavrele.
Era ultimul asalt ce se făcea asupra ultimei comune înainte de a se anunţa colectivizarea totală. O altâ minciună. Aşa era sistemul .
REZISTENŢĂ ÎNVERŞUNATĂ ÎN SUDUL ŢĂRII
Ţăranii, dându-şi seama că realizările trâmbiţate sunt o fantezie susţinută de articolele mincinoase din ziare, au continuat sa se împotrivească, mergând până la a-şi vărsa sângele apărîndu-şi ţarina. Iată spicuiri de pe spaţiul dintre munte si Dunăre după 1960.
COMUNA CÂTEASCA
Aşezată pe malul Argeşului, în apropiere de Topoloveni, această comună a cunoscut frământări serioase. Oamenii se săturaseră de colectiv, unde fuseseră duşi cu forţa. Ţăranii s-au opus la presiunile de intrare în colectiv, pe deasupra, cei intraţi cereau cu insistenta ieşirea din colectiv. Lumea umbla şi manifesta la Sfatul popular şi la Gospodăria colectivă, cerând restituirea cererilor de înscriere, ameninţând cu distrugerea.
Securitatea a intervenit prin arestări si trimiteri în lagârile de muncă forţată. Printre cei ridicaţi se numără:
Dinu I. Grigore, n.1908, trimis pe 60 luni la muncă forţată.
Năstase I. Gheorghe, n.25-07-1928, condamnat la 60 de luni.
Roşu R. Dumitru, n.8-06-1930, condamnat la 48 luni.
Tudor S. Gheorghe, n. 18-08-1905, condamnat la 60 luni.
Zamfir S. Florea, n.9-10-l898, condamnat la 60 de luni.
Singura diferenţă între cei condamnaţi de tribunal cu anii şi cei condamnaţi cu lunile pe baza unei decizii a Ministerului de interne era că celor din urmă nu li se confisca averea.
GLIGANU
Comună aşezată pe Dâmboviţa, aproape de Costeşti, a cunoscut o adevărată revoltă. Ţăranii, înarmaţi cu furci şi topoare, au cerut ieşirea din colectiv si desfiinţarea lui. Au trecut chiar la acţiune. Au fost alarmate securitatea si miliţia, care au intervenit şi au făcut arestări din rândurile manifestanţilor, după indicaţiile informatorilor din comună. Printre cei ridicaţi si trimişi la muncă forţată s-au numărat:
Eana S. Ion, n.17-03-1916, a fost' condamnat la 48 de luni.
Ştefan S. Stan, n.5-12-1904, a fost trimis pe 60 luni la muncă forţată.
NEGRAŞI
Comună vecină cu Gliganu, tot pe Dâmboviţa, s-a ridicat cu ce le-a venit la: îndemână şi au intrat în Sfatul popular, făcându-1 pe primar, de frică să scoată şi să restituie cererile de înscriere în colectiv. Dupâ ce i-a trecut frica, a chemat securitatea, care a trecut la arestări după indicaţiile date. Au fost arestaţi şi trimişi la muncă forţată în lagările de exterminare din Bălţile Dunării, printre alţii:
Oprea P. Gheorghe, n.16-09-1920, condamnat la 48 de luni.
Spătaru I .Constantin, n.31-07-1925, condamnat la 60 de luni.
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0032]
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/85-Femeile-intră-în-acţiune-Reprimarea-răscoalelor-ţărăneşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu