duminică, 22 septembrie 2013

Incidentul Rendlesham. OZN-urile sunt peste tot!



Scriam in numerele trecute din revista Magazin ca, pe 20 iunie 2013, s-a anuntat terminarea operatiei de desecretizare si punere la dispozitia publicului a tuturor documentelor OZN aflate in posesia Ministerului britanic al Apararii, operatie inceputa in 2008. Evident, au aparut imediat comentarii care puneau la indoiala faptul ca, in felul acesta, s-au desecretizat chiar toate fisierele cu OZN-uri.
Ufologul Robert Hastings, cel care s-a evidentiat prin investigarea relatiilor dintre OZN-uri si armele nucleare scria pe 22 iunie, intr-un articol, ca disponibilizarea tuturor fisierelor OZN, ca si inchiderea biroului OZN in 2009, reprezinta “decizii calculate” ale Ministerului britanic al Apararii pentru a se preface ca nu mai este interesat de fenomenul OZN, desi numarul rapoartelor de observatii venite de la marele public din Marea Britanie a atins un nivel foarte ridicat”.
In rezumat, Hastings considera ca ceea ce a realizat Ministerul Apararii a fost declasificarea selectiva a fisierelor OZN, prin care au fost lansate cu surle si trambite in mass-media, documente de nivel inferior, cu evenimente in general lumesti, in timp ce fisierele foarte sensibile continua sa fie tinute departe de ochii publicului. Aceasta tactica de propaganda este cunoscuta, fiind numita “Spin”. Scopul ei este de a modifica povestea reala, astfel incat sa para ca oficialitatile au doar un interes minor in fenomenul OZN, daca nu cumva un astfel de interes nici nu exista.
Cine ameninta securitatea nationala?
Hastings considera ca si “US Air Force a folosit aceeasi prestidigitatie, in 1969, pentru a-si lua din carca publicul american, prin inchiderea Proiectul Blue Book”, atunci cand a afirmat ca guvernul american nu are niciun interes in fenomenul OZN. Peste cativa ani, cererile facute in virtutea legii accesului la informatii, “au fortat desecretizarea unor fisiere ale guvernului SUA, prin care s-a dovedit ca, in acelasi timp, alte grupuri, inclusiv CIA si NSA, au continuat sa studieze in secret incidentele OZN care puteau ameninta securitatea nationala a Americii”. Mai mult, chiar si militarii, prin “Biroul pentru investigatii speciale al US Air Force (AFOSI) au ramas implicati in investigatii OZN sensibile, ceva ce Pentagonul nu a mentionat in timp ce anunta inchiderea proiectului sau Blue Book”. Hastings adauga ca spera ca publicul britanic nu va fi pacalit prin acest siretlic. Situatia reala, in ceea ce priveste interesul oficial din Marea Britanie privind fenomenul OZN, este mult diferita de cea prezentata de Dr. David Clarke, care actioneaza ca un purtator de cuvant de facto al Ministerului Apararii, spune Hastings. El da ca exemplu, in acest sens, incidentul din decembrie 1980, din padurea Rendlesham, aflata langa baza militara RAF Bentwaters, in Suffolk, Anglia.
In interviul dat in iulie 2013 lui Sebastian Haley, Nick Pope considera ca incidentul din padurea Rendlesham este chiar mai important decat cel de la Roswell. El rezuma evenimentele in felul urmator: in decembrie 1980, a fost vazuta o lumina aterizand intr-o padure aflata intre doua baze militare britanice, inchiriate Fortelor Aeriene americane. O patrula de politie de securitate, care s-a dus sa vada ce se intampla, crezand ca s-a prabusit un avion, s-a intalnit intr-un luminis cu o mica nava triunghiulara, avand pe laturi simboluri ciudate, semanand cu hieroglifele egiptene. Obiectul s-a ridicat apoi deasupra solului foarte incet, pana la varfurile copacilor, si a disparut spre orizont intr-o clipa. Doua zile mai tarziu, a venit inapoi. Nu a mai aterizat ci doar a zburat in jurul zonei.
Printre martori a fost si adjunctul comandantului bazei. Acesta, insotit si de alti militari, s-au dus in poiana unde obiectul aterizase in prima noapte si au gasit adancituri in sol, atestand ca acolo a fost asezat ceva greu. Cu un contor Geiger au constatat ca nivelul de radiatii era semnificativ mai mare decat radiatia de fond. Unii dintre martorii evenimentului au acum probleme de sanatate. Se vorbeste de un proces federal. Fosti membri ai Congresului au trimis, la inceputul lunii mai 2013, o scrisoare catre secretarul departamentului cu afacerile veteranilor, ca si presedintelui SUA, cerandu-le sprijinul intrucat doua persoane care s-au apropiat de obiectul acela nu-si pot obtine acum dosarele medicale.
Si Robert Hastings scria, in articolul mentionat mai sus, ca OZN-urile vazute in padurea Rendlesham au fost aparent interesate de armele nucleare aflate la baza militara RAF Bentwaters.
Informatii aparute in ultimii cinci ani, confirma faptul ca in timpul incidentelor din Padurea Rendlesham, un OZN real a fost urmarit de cele doua radare britanice si americane din zona. Hastings a intervievat cei doi controlori de trafic aerian ai US Air Force, care au fost de serviciu acolo, in acel interval de timp. Interviurile, inregistrate pe banda in 2007, pot fi accesate de doritori pe internet. Martorii au declarat ca au urmarit un OZN pe radar si au vazut obiectul si cu ochiul liber. Nick Pope a aflat ca si operatorul radar Nigel Kerr, de la RAF a urmarit pe radar, in mod independent, acelasi obiect aerian neidentificat.
Unul dintre controlorii de zbor USAF, Ike Barker, i-a spus lui Hastings ca OZN-ul, care avea forma unei sfere de culoare portocalie si marimea unui avion de vanatoare-bombardier, a fost vazut prin geamul turnului de control al traficului aerian, in acelasi moment in care el a fost observat si pe radarul turnului. Apoi, potrivit mai multor surse USAF pe care Hastings le-a intervievat, obiectul s-a indepartat rapid in directia ariei de depozitare a armelor (WSA), care continea bombe nucleare tactice. Conform informatiilor pe care Hastings le-a strans ceva mai tarziu, OZN-ul a plutit in apropierea Ariei WSA, indreptand fascicule de tip laser catre instalatii.
Comandantul adjunct de atunci al bazei RAF Bentwaters, locotenent colonelul Charles Halt (promovat comandant la scurt timp dupa incident) a examinat personal locul aterizarii, gasind urme fizice. El a facut un raport detaliat despre incident, raport desecretizat peste cativa ani si binecunoscut la ora actuala. Halt a fost primul care a recunoscut incidentul de la WSA, intr-o declaratie inregistrata inca din 1991. El spunea ca in timp ce conducea o echipa de politisti de securitate in apropiere de Padurea Rendlesham, investigand lumini ciudate vazute acolo in acea noapte, a auzit schimbul frenetic de mesaje radio purtate prin radio de politistii de securitate care se aflau la depozitul de bombe, raportand ca un OZN plutea in apropiere de instalatii si indreapta spre ele, in jos, fascicule de lumina.
Incidentul din padure
Desi marturia lui Barker difera oarecum in detalii de relatarea lui Halt, ambele confirma faptul ca in zorii zilei de 28 decembrie 1980, un OZN a manevrat foarte aproape de cel mai mare depozit de arme nucleare din Europa de Vest, situat in Suffolk, Anglia. Mai mult, colonelul Halt spune ca personalul de la securitatea bazei a raportat ulterior ca obiectul zburator a tintit cel putin unul dintre bunkere cu raze de tip laser.
Hastings mai scrie ca, in 1994, a intervievat si un alt colonel USAF in retragere, identitatea caruia nu o poate dezvalui, care a confirmat si el incidentul, adaugand ca, dupa acesta, doua bombe nucleare tactice au fost extrase din depozit si trimise cu un avion cargo la baza Kirtland din New Mexico, pentru verificari. El spunea ca raportul pe care l-a citit in acest sens nu mentiona rezultatele tehnice ale acestei investigatii, cu alte cuvinte ca nu poate spune daca cele doua bombe au fost cumva afectate negativ de fasciculele luminoase.
Hastings spune: “Daca incidentul de la WSA a avut loc cu adevarat, si aceste marturii dramatice dovedesc ca se pare ca asa a fost, atunci OZN-urile prezinta in mod evident o amenintare pentru apararea Marii Britanii.” In aceste conditii, ufologul este cel putin mirat ca Ministerul Apararii sustine oficial ca evidentele sale nu demonstreaza o amenintare la adresa securitatii nationale OZN din Marea Britanie. In mod clar, fapte importante despre incidentele din padurea Rendlesham sunt inca ascunse de catre guvernul britanic, in ciuda afirmatiei sale recent subliniate, ca este transparent cu publicul in ceea ce cunoaste (sau, mai precis, nu cunoaste) despre fenomenul OZN.
Mai mult decat atat, sergentul tehnic Jim Penniston, acum pensionat, unul dintre politistii de securitate USAF, implicat in mai multe evenimente OZN din zona Rendlesham / RAF Bentwaters, spune ca, dupa intalnirea sa cu OZN-ul aterizat in padure, in primele ore din 26 decembrie, a fost interogat in prezenta unor persoane din Ministerul britanic al Apararii. Rolul acestora a fost unul pasiv, interogatoriul fiind desfasurat practic de doi ofiteri USAF, care nu i-au fost prezentati si pe care Penniston nu-i cunostea dinainte. Dar simpla prezenta a unor persoane care lucreaza pentru Secretariatul DS8 al aerului demonstreaza interesul Ministerului britanic al Apararii pentru evenimentele din padurea Rendlesham, interes care nu se regaseste in dosarele OZN declasificate recent de catre Ministerul Apararii.

Revista Magazin
Sursa:http://www.efemeride.ro/incidentul-rendlesham-ozn-urile-sunt-peste-tot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu