Metafizica rasturnata a lui Gilles Deleuze

Metafizica rasturnata a lui Gilles Deleuze
2 iul 2009 Autor: Mario Barangea


Proiectul principal al lui Gilles Deleuze a fost incercarea de a investiga relatiile metafizice traditionale dintre identitate si diferenta. Diferenta este vazuta in mod curent ca fiind derivata din identitate. Acest lucru se traduce prin aceea ca, atunci cand spunem ca doua persoane sunt diferite intre ele, asumam cu aceasta faptul ca respectivele persoane poseda identitati stabile, fiecare dintre ele.
Deleuze, insa, afirma ca toate identitatile sunt de fapt efecte ale diferentei. Identitatea nu este privilegiata in raport cu diferenta nici logic si nici metafizic, pentru ca exista diferente de natura intre indivizii aceluiasi gen, de exemplu. Cu alte cuvinte, nu vor exista niciodata doua lucruri la fel, iar categoriile cu care incercam sa identificam individualitati deriva din diferenta. Identitatile aparente de tipul "X", nu inseamna altceva decat diferenta dintre "x" si "x", unde "x" este compus din diferenta dintre "x1" si "x2" si asa mai departe. Pentru a avea un onorabil comert cu realitatea, spune Deleuze, trebuie sa abordam fiintele exact asa cum sunt ele, iar conceptele identitatii de tipul: forma, categorie, asemanare, predicate etc. nu vor reusi niciodata sa satisfaca nevoia de a cunoaste in mod real un lucru. Relatia pozitiva si directa cu lucrurile, cu realitatile, trebuie sa aiba ca orizont diferenta.
Ca si Kant sau Bergson, Gilles Deleuze considera ca notiunile de spatiu si timp nu sunt decat forme unificatoare impuse de subiect. Conchide astfel ca diferenta pura nu este de natura spatio-temporala. Este ideea lui Deleuze despre "realitatea virtuala". "Virtual" in sensul aproape proustian al sintagmei. Realitate care are consistenta fara sa fie actuala, idealitate care nu este abstracta. Insa ideile virtuale ale lui Deleuze nu au de a face cu Formele lui Platon si nici cu ideile ratiunii pure ale lui Kant. Ele nu sunt nici modele si nici nu transcend experienta. Ideile virtuale pentru care Deleuze a pledat sunt conditiile existentei actuale, ele formeaza diferenta interna in subiect. Ideea deleuziana despre conceptul diferentei este nu o abstractiune, ci un sistem real de relatii de diferenta, care creeaza spatiul, timpul si senzatiile.
Deleuze se referea la filosofia sa ca la un "empirism transcendental", facand aluzie la Kant si Schelling. In idealismul transcendental al lui Kant, experienta are sens numai cand este organizata de categoriile intelectului (spatiu, timp, cauzalitate etc.). A scoate asemenea concepte in afara experientei, afirma Kant, nu ar insemna decat o risipire in sisteme metafizice seducatoare, dar lipsite de sens. Deleuze insa va inversa argumentul lui Kant: experienta va coplesi conceptele noastre, prezentand mereu ceva nou, iar aceasta experienta bruta a diferentei va determina idei noi, fortandu-ne sa adoptam noi modalitati de a gandi realitatea.
Pentru Deleuze, "a fi" este un fapt univoc, ceea ce vrea sa spuna ca toate sensurile fiintei sunt afirmate "intr-o singura voce". De la medievalul John Duns Scotus, Deleuze imprumuta doctrina univocitatii ontologice. In disputele medievale despre natura lui Dumnezeu, multi teologi si filosofi eminenti au sustinut ca atunci cand cineva spune ca "Dumnezeu este bun", atunci acela se refera la bunatatea lui Dumnezeu ca fiind analoga bunatatii umane, deci de o alta natura. Duns Scotus argumenteaza insa ca bunatatea in chestiune este exclusiv acea bunatate pe care omul o poate concepe si nu alta, de o natura diferita.
Deleuze adapteaza aceasta doctrina a univocitatii pentru a spune ca fiinta este, univoc, diferenta. Pentru Deleuze nu exista, ca la Spinoza, o singura substanta intr-un proces de diferentiere continuu, ci realitatea diferentei se poate rezuma in formula paradoxala "pluralism a monism".
Prin acest "pluralism a monism", Deleuze se impune in metafízica moderna ca promotor al ingenioaselor inversari de argumentare, cautand, de fapt, solutii pentru problemele cunoasterii realitatii. Metafízica lui Gilles Deleuze este, pana la un punct, originala prin reinterpretare. Ea se inscrie insa in incercarea deconstructivista de innoire a filosofiei continentale.
Sursa:http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cartea-de-filosofie-metafizica-rasturnata-a-lui-gilles-deleuze-4612057/