Cum sa gatesti - bushcraft

*Bushcraft ACIN
Cum sa gatesti

A. Curăţă alimentele la interior şi exterior, cât mai repede după ce le-ai adunat.
B. Oricând poţi, prelucrează hrana la foc (prin fierbere, coacere sau prăjire).
C. Usucă la foc sau la soare hrana care prisoseşte (carne, peşte).

În condiţii de survival cea mai bună metodă de gătit este fierberea. Dacă se poate, bea şi apa în care ai fiert. Hrana scoasă din mare se fierbe în apă de mare. La fiertura de peşte sau de carne adaugă plante.
Dacă nu ai un vas în care să găteşti şi să fierbi, atunci coace deasupra focului sau jăraticului carnea înfiptă într-o crăcăna. Sau înveleşte carnea în lut, noroi sau frunze umede, fără a o curăţa de piele, şi coace-o în jăratic.
Pentru sacrificare, animalul prins şi omorât se agaţă cu capul în jos de o creangă sau de un cui; i se taie beregata, se scurge bine sângele şi se jupoaie imediat, după care se scot măruntaiele.
Eviscerarea se face cu mare grijă pentru a nu sparge intestinele. Atenţie mare să nu-i spargi vezica biliară (fierea), căci carnea devine amară. După o tratare sumară cu sare şi după uscare, pielea poate fi folosită ca aşternut sau îmbrăcăminte.
Toate părţile unui animal sunt comestibile, inclusiv părţile cărnoase ale craniului. Oasele nu se aruncă: se sărează, se pun la fum puternic, apoi se depozitează împreună cu carnea într-o cutie închisă ermetic, care se introduce în apă rece. Carnea împreună cu cartofii, tuberculii sau rădăcinoasele se pot consuma ca felul doi, iar oasele se folosesc la ciorbe. Este bine ca prăjirea să se facă direct pe jar sau pe grătar.

Dacă pe moment nu ai foc şi este foarte frig, lasă carnea să îngheţe tun. Ca să mănânci, cojeşte sau taie felii foarte subţiri pe care le încălzeşti până aproape de temperatura de topire. Păsările vânate se opăresc cu apă clocotită şi se jumulesc de pene. Apoi le despici şi le scoţi intestinele, după care le găteşti sau le afumi. Fulgii pot fi folosiţi ca un bun material termoizolant la încălţăminte, îmbrăcăminte sau aşternut.
Păsările şi mamiferele mari pot fi gătite întregi sau pe părţi. Carnea animalelor mari se fierbe înainte de a se pune la fript, pentru a se înmuia şi frăgezi.
Peştii se curăţă de solzi, apoi li se scot branhiile, se spintecă pe burtă şi se aruncă vasele de sânge şi intestinele. Se taie şi se aruncă capul, se spală în apă curată, după care se frig sau se fierb. Eventual se sărează, apoi se pun la uscat sau la fum timp de 2-3 zile. Se pot consuma cruzi sau gătiţi. Peştii pot fi fripţi pe un grătar improvizat, direct pe jar sau înşiraţi pe un băţ care se învârteşte deasupra focului.
Broaştele sau şerpii se decapitează şi se jupoaie înainte de a fi gătiţi (pielea lor poate fi toxică). Părţile otrăvitoare ale animalului (de exemplu capul de şarpe) se aruncă. Spintecă-i abdomenul şi răsuceşte-i pielea înapoi ca şi cum ai scoate o mănuşă. Aruncă pielea şi măruntaiele. Broaştele, şerpii neveninoşi, şopârlele pot fi fripte (prăjite), susţinute de un băţ sau pe o sârmă introdusă în corp. Şerpii mari sau tipării trebuie întâi fierţi şi numai după aceea preparaţi. Ouăle lor sunt comestibile şi se pot consuma crude, fierte sau jumări. Broaştele ţestoase se fierb până li se desprinde carapacea de corp.
Moluştele şi Crustaceii (stridii, midii, crabi, raci) trebuie lăsate peste noapte în apă curată ca să se cureţe.
În loc de sare se poate folosi cenuşă de cicoare.
Rădăcinile multor alimente de origine vegetală devin comestibile abia după ce florile s-au scuturat. De toamna până primăvara rădăcinile sunt mai bogate în amidon. Rizomii şi tuberculii care conţin amidon trebuie să fie prelucraţi cu căldură: prăjiţi, copţi sau fierţi, altfel amidonul crud se digeră greu. Majoritatea sunt toxici şi greu digerabili în stare crudă. Orice rădăcină trebuie bine gătită: se spală în apă curată, se fierbe până se înmoaie, apoi se frige pe pietre încinse în jăratic. Pentru ca focul să le
pătrundă mai iute, taie-le în cubuleţe. Verifică dacă s-au copt cu ajutorul unui beţişor ascuţit.
Fructele şi boabele se consumă de obicei crude. Grăunţele şi fructele cu coajă tare se coc şi se mănâncă numai după curăţare. Coacerea se poate face într-un vas metalic, pe o tablă sau pe o plită, iar în lipsa acestora se poate folosi o piatră sau o lespede întinsă ori scobită. Numeroase fructe sunt cultivate şi deci cunoscute.
Unele fructe pot fi păstrate în stare uscată. Pentru uscare lasă-le să stea întinse, răsfirate în strat gros de o bucată, vreo 10 zile, dar nu în bătaia directă a soarelui. Fereşte-le de umezeală (ploaie sau rouă).
Când mânănci muguri, frunze sau mlădiţe, alege numai părţile de culoare verde deschis. În afară de plantele care se consumă de obicei crude, în salate (untişorul, măcrişul, păpădia), toate celelalte se fierb în mai multe ape, pentru a se înlătura aciditatea şi gustul amar. Mugurii sunt fragezi primăvara şi vara. Unii pot fi mâncaţi în stare crudă; alţii trebuie gătiţi: spală-i cu apă curată, freacă şi curăţă perii, fierbe-i în puţină apă – astfel încât să se coacă în aburi.
Sursa:http://supraveghetorul.wordpress.com/category/supravietuire-general-info/