miercuri, 18 iunie 2014

Prima sfartecare:Basarabia


Prima sfârtecare: Basarabia
de Cicerone Ionitoiu

Carol II apelează la nemţi ca să discute această situaţie gravă în care pe lângă urgenta rezolvare cerută de ruşi se impunea şi cedarea Bucovinei de nord. De la Berlin soseşte Manfred von Killinger care-i spune regelui că „Fuhrerul doreşte linişte în această zonă...", deci să se supună ultimatum-ului.
Regele a solicitat trimisului neamţ ca să transmită rugămintea lui ca Hitler să folosească influenţa lui pentru a linişti Ungaria şi Bulgaria, şi astfel să-şi retragă armata să poată face faţă în Răsărit. Killinger i-a răspuns: „Colosul rus vă va strivi. în consecinţă veţi pierde nu numai Bucovina şi Basarabia, ci în mod sigur ceva mai mult. în acest fel o sursă de bogăţie a României va fi pierdută. Noi, de asemenea, am avea de suferit dacă regiunea economică a României ar fi paralizată. în consecinţă vă sfătuiesc să adoptaţi bunul simţ politic...
Şi Carol a răspuns: „Nu, eu nu pot. Voi continua să furnizez petrol. Aveţi grijă ca Ungaria şi Bulgaria să nu mă atace şi să primesc muniţii în continuare de la d-voastră..." În Consiliul de Coroană din seara de 27 iunie 1940 s-a pus întrebarea: „Cum funcţionează alianţele României?"
Răspunsul ministrului de externe i-a amuţit pe toţi: „Garanţiile engleze nu privesc frontiera de pe Nistru, Iugoslavia s-a rezumat la anunţarea neutralităţii, iar Bulgaria este nesigură". Politica nerealistă a regelui ne dusese la izolare completă.
A doua întrebare a pus-o Constantin Argentoianu: „Care este situaţia armatei?"Generalul Florea Tenescu, Şeful Statului Major a răspuns: „Avem muniţii numai pentru 15 zile şi aviaţie mai mult decât insuficientă".Nicolae Iorga revoltat s-a adresat regelui: „Unde sunt banii după timbrul aviaţiei, Sire?"Regele a rămas mut şi n-a mai scos nici un cuvânt. (Este ştiut că banii rezultaţi din vânzarea timbrelor aviaţiei erau încredinţaţi spre administrare regelui în scopul dotării armatei cu o aviaţie modernă şi puternică)
Votul din Consiliul de Coroană asupra deciziei ce trebuia luată a întrunit 6 adepţi ai rezistenţei prin război şi 26 s-au declarat pentru cedarea Basarabiei şi Bucovinei de nord.
Cei şase demni de a se numi oameni politici conştienţi ai conservării pământului strămoşesc au fost: Nicolae lorga, Silviu Dragomir, Victor lamandi, Ştefan Ciobanu, Traian Pop şi Ernest Urdăreanu.
Iar răspunsul pe care trebuia să-l primească regele Carol de la Hitler, prin Killinger, a sosit de la Moscova prin Stalin: „în termen de trei zile teritoriile... vor fi evacuate...".
Nefăcând parte din Consiliul de Coroană, nici un naţional-ţărănist nu a participat la votare. Maniu, Mihalache, Mihai Popovici şi alţi fruntaşi ai partidului au protestat la Corpurile legiuitoare, împotriva cedării teritoriilor româneşti. Era singurul lucru ce-l putea întreprinde.
A urmat dezastrul retragerii. Vinovaţii erau: Regele cu toţi „aviatorii" politici care i-au făcut jocul în timpul dictaturii personale.
Reacţii la această dramă
Primul care s-a adresat Ţării, printr-un manifest a fost Iuliu Maniu: „S-a rupt o parte din trupul, din sufletul nostru. O parte scumpă, nepreţuit de scumpă. Izolarea internaţională în care ne-a aşezat incompetenţa guvernanţilor noştri ne-a lipsit de mijloacele diplomatice pentru a ne păstra Basarabia şi întreaga Bucovină! Defetismul cultivat de ani de zile a scăzut fanatismul naţional gata de a ne jertfi si a risca dacă e necesar pentru onoarea naţională!
Brava noastră oştire a fost oprită să-şi dovedească din nou priceperea si vitejia! Jale îndoită s-a aşezat pe sufletul românesc: am capitulat fără a lupta! Sfâşietoarea noastră durere ne face să nu vedem azi pe cei vinovaţi, vedem numai fraţii care au fost rupţi de noi!
Lacrimile fierbinţi pe care le vărsăm ne învăpăiază şi mai mult toate simţirile pentru ideia pe care nu o poate şterge nimeni din sufletul popoarelor: Unitatea naţională!"
Iuliu Maniu, 2 Iulie 1940
În aceeaşi zi şi savantul Nicolae lorga a scris câteva gânduri: „Europa liberă înseamnă o Europă sprijinită pe state naţionale libere. Libertatea lor trebuie deci respectată şi apărată, iar apărarea nu se poate, în cel mai nobil sens englezesc al cuvântului, decât atunci când li se respectă dreptul şi nu li se ia în batjocură însăşi fiinţa lor morală. Nici de reprezentanţii înşişi ai libertăţii, nici de oamenii pe care aceştia îi primesc în casa lor."
Tot pe 2 iulie 1940 o parte din senatorii de drept care au fost împiedicaţi să participe la Consiliul de Coroană s-au adresat Preşedintelui cu următoarea scrisoare-protest: „Corpurile legiuitoare fi Comisia afacerilor străine fiind convocate pentru chestia cedării Basarabiei si parte din Bucovina, noi, senatorii de drept, fiind împiedicaţi în mod arbitrar de a lua parte la lucrările Senatului si de a ne spune cuvântul nostru într-o chestiune vitală a unităţii noastre naţionale, declarăm următoarele: Poporul român, care a făcut imense sacrificii pentru apărarea naţională, nu poate să înţeleagă pentru ce în momentul când armata trebuia să apere fruntariile ţării a primit ordin să se retragă precipitat si să lase vrăşmaşului mână liberă pentru ocuparea a două provincii, părăsind în voia URSS-ului, trei milioane de români.
 Nu Corpurile legiuitoare actuale pot reprezenta voinţa naţională. Ele au fost create printr-o lovitură de stat, printr-un decret-lege, ca emanâţiunea Frontului Renaşterii Naţionale. Această organizaţie, străină de voinţa alegătorilor a fost dizolvată printr-un alt decret-lege. Prin urmare, Camera şi Senatul nu au nici din acest punct de vedere fiinţă legală. De aceea, noi senatorii de drept, cari în mai bine de 10 legislaturi am reprezentat voinţa naţională şi am luptat pentru constituirea României Mari, protestăm împotriva cedării Basarabiei şi a unei părţi din Bucovina. Trimitem fraţilor noştri din aceste provincii salutul nostru frăţesc, profunda noastră simpatie pentru suferinţele lor, cu credinţa că în curând vor fi readuşi la sânul Patriei Mume."
ss. Iuliu Maniu, C. I. Brătianu, I. Mihalache, Dr. N. Lupu, V. Sassu, M. Popovici, Dr. Aurel Dobrescu
Foştii miniştri din guvernele de după 1918 care n-au putut participa la consultaţii au adresat Comisiei externe a Senatului un memoriu în problema Basarabiei şi Bucovinei, pe 2 iulie 1940, în care s-a făcut şi un istoric al apartenenţei lor la Statul român şi din care subliniem:
„Moldova de răsărit, care poartă numele dinastiei Basarabilor, stăpână pe gurile Dunării, continuă o viaţă de două ori milenară în legătură cu strămoşii noştri cei mai îndepărtaţi, iar punerea în valoare a acestor teritorii de o bogăţie unică în ce priveşte roadele pământului se datoreşte muncii româneşti sub conducerea, timp de 500 de ani a Domnilor moldoveni, legitimi suverani ai Basarabiei încă din secolul al XlV-lea.
Când s-a simţit nevoia unei închinări faţă de imperiul otoman, considerat ca o continuitate internaţională a Bizanţului, adică a Romei de răsărit, legătura cu acela care a fost pentru noi nu sultanul turc ci împăratul, a ştirbit, în teoria de stat otomană, dreptul exclusiv al Moldovei la hotarele ei istorice. Ca şi ţara vecină Moldova n-a făcut parte din «casa dinlăuntru» a imperiului, ci din «Casa din afară», din care nimic nu se poate înstrăina. Dovada o avem şi în acest răspuns la pretenţii de anexare al Austriecilor înainte de pacea de la Carloviţ la 1699, răspuns ale cărui cuvinte sunt redate astfel de cronica moldovenească de atunci:

« Ţara Moldovei este volnică (liberă) şi Turcilor este închinată, nu este luată cu sabia.».
Numai confuziunea tuturor naţiunilor de drept in Europa întreagă, de la sistemul împărţirilor de state la încălcările epocei napoleoniene a putut aduce părăsirea, printr-un tratat ruso-turc, care nu ne priveşte, a Basarabiei către Ţari în 1812...
Judecata Europei în urma războiului Crimeei, a întărit dreptul românesc prin aceea că Moldova a fost pusă păzitoare în numele ei a gurilor Dunării cu tot ţinutul care le acoperă. Iar, când Rusia lui Alexandru al II-lea a reluat zilnic, nu fără a oferi compensaţii pe care ca atare, am declarat că nu le primim, înţelepciunea întemeietorului Dinastiei româneşti contemporane a retras, numai înaintea invaziei, armata si funcţionarii fără a voi să iscălească un act de cesiune...
În timpul marelui război Basarabia, căzută în anarhie si reclamată fără nici un temei de o Ucraina fără bază istorică n-a cerut nimănui această moştenire firească. Ea s-a oferit de la sine pe baza dreptului de autodeterminare care e la baza teoriei constituţionale a Republicilor Sovietelor...
Ultimatul de eri urmat de o luare în stăpânire imediată nu poate găsi un temei istoric si legal si înstrăinarea unei atât de largi părţi a României unite calcă peste dreptul a 3 milioane de ţărani români fi a unei pături de intelectuali devotată cauzei naţionale.
Fără a pune în discuţie necesităţi care cei mai mulţi au socotit că nu se pot evita, subsemnaţii, dintre care cei mai mulţi sunt întemeietorii înşişi ai Statului Român nou în hotarele lui fireşti, nu pot admite ca în orice formă să se dea o recunoaştere legală în numele statului şi poporului român la ceea ce nu este decât o uzurpaţie determinată de confuzia de noţiuni; dorinţi trecătoare, a unei epoci de criză fără pereche."
ss. Iuliu Maniu, C. I. Brătianu, Nicolae lorga, G. G. Mironescu, Dr. C. Anghelescu, Ion Mihalache, A. C. Cuza, Mihai Popovici, Dr. N. Lupu, Gheorghe Brătianu, Alexandru Lapedatu, P. Halipa, Dr. Ion Costinescu, Stelian Popescu, Vasile Sassu, Gh. Popp, M. Oromoiu, Virgil Madgearu, Nicolae Chirculescu, O. Tăslăoanu, C. Brătianu, Nicolae Polizu Micşuneşti, Dr. Aurel Dobrescu, T. G. Emandi, Gh. Cipăianu, Ion Lugoşianu.
 Situaţia ţării era dezastruoasă. Pe de o parte evacuarea celor două provincii produsese nenumărate drame familiare, pe lângă marea înjosire la care fusese supusă armata, batjocorită de scursurile ce ieşeau la iveală în timpul retragerii şi imposibilitatea ostaşilor de a riposta. Era umilinţa la care fusese adusă ţara din cauza dictaturii.
La acestea se mai adăugau presiunile ungurilor şi bulgarilor care creaseră o situaţie internă de deznădejde, greu de depăşit.
Şi totuşi trebuia făcut ceva. Iuliu Maniu împreună cu C.I.C. Brătianu, în fruntea a 12 miniştri naţional-ţărănişti şi naţional-liberali s-au prezentat pe 4 iulie 1940 în audienţă la regele Carol şi i-au cerut să renunţe la dictatura care adusese ţara la dezastru şi să formeze un guvern naţional.
Dar şi de data aceasta Carol II a refuzat povaţa celor mai autorizaţi oameni politici.
Deja, sperând într-o reconciliere cu nemţii, introdusese în guvern pe Horia Sima, pe 28 iunie, manifestându-şi dorinţa de a colabora cu legionarii. După plecarea delegaţiei conduse de Maniu-Brătianu, tot pe 4 iulie, a format un nou guvern, sub conducerea lui Ion Gigurtu, în care fuseseră introduşi 3 legionari.
Tensiunea era în creştere din cauza pretenţiilor ungureşti care deveniseră din ce în ce mai zgomotoase, o dată cu prima fâşie smulsă de ruşi din trupul României. în discuţia de pe 4 iulie dintre Hitler şi Ciano, cele două state se arată interesate de petrolul românesc, dar neliniştite de agitaţia Budapestei şi hotărăsc să aibă loc o convorbire tripartită, pe 10 iulie 1940, la Munchen.
În cursul acestor discuţii Hitler Ie-a spus ungurilor că România este mai bine pregătită din punct de vedere militar şi într-o confruntare va înfrânge Ungaria. La insistenţele lui Teleki i-a asigurat că se va rezolva favorabil pretenţia teritorială a ungurilor şi aceasta nu prea târziu.
Carol II, după retragerea trupelor din faţa puhoiului rusesc, s-a adresat Fuhrerului printr-o scrisoare solicitând o alianţă totală cu Germania.
Profitând de cele discutate ia convorbirea tripartită de la Munchen, pe 15 iulie Hitler, în răspunsul dat regelui, i-a cerut să se alăture fără rezerve Germaniei şi să accepte cedările teritoriale ale vecinilor, cât mai repede, că întârzierea ar însemna distrugerea României. Manevrele ungureşti deja se desfăşurau la frontiera de vest.
Profitând de situaţia grea, şi bineînţeles încurajaţi de nemţi, Horia Sima s-a prezentat la rege cu o declaraţie cerând să se încredinţeze guvernul mişcării legionare.

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1052-Prima-sfârtecare-Basarabia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu