Ghe NICA-Blog: Dictionar de vise *Litera J

sâmbătă, 2 august 2014

Dictionar de vise *Litera J

Jaluzele: teama de a privi in fata realitatea, incercarea de a crea o lume imaginara, fuga de realitate, izolare, neincredere, singuratate, retragere, refugiu, nevoie de intimitate sau meditatie.

Joben: secrete, talente ascunse, nevoia de a face impresie buna intr-o situatie importanta, nevoie de rafinament, eleganta, prestanta intr-o confruntare majora, romantism.

Joc: (de noroc) risc de pierderi, intamplare, aventura, investitii nesigure, afaceri neclare, avertisment cu privire la cheltuieli, nevoia de a te lasa in voia sortii, sentimentul ca nu poti schimba cu nimic lucrurile, acceptarea hazardului si riscului, aventura, lipsa oricarui (auto)control; (de copil) dorinta de a atinge un tel, dar din care iti lipsesc mijloacele sau experienta de a-ti atinge scopul.

Jos / in jos: inferioritate, dezavantaj, lipsa unor atuuri in fata altora, sanse in minus de a castiga intr-o confruntare, neincredere in fortele proprii, sperante pierdute, pesimism, regres.

Judecator: propria ta constiinta, decizii importante, nevoia de a chibzui indelung, nevoie de intelepciune, a ta sau a altuia cu mai multa experienta, maturitate, risc sau teama de a gresi, teama de pedeapsa.

Jura / juramant: angajamente, promisiuni ce trebuie respectate, loialitate, fidelitate, credinta.

Sursa:http://www.almeea.com/j-dictionar-de-vise/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;