Ghe NICA-Blog: Inchizitia *Tortura si arderea pe rug

vineri, 3 octombrie 2014

Inchizitia *Tortura si arderea pe rug

5 Tortura şi arderea pe rug:

Tortura avea rolul de a-l convinge pe acuzat să-şi recunoască faptele. Dacă acuzatul nu recunoştea că este vinovat, atunci se recurgea la vătămări corporale. Tortura fizică era instrumentul cel mai folosit de „judecători”. Nu vorbim de torturare uşoară, ci din contră. Arderea pe rug era instrumentul cel mai folosit în uciderea ereticilor. Persoanele despre care se spunea că au făcut fapte miraculoase, că le-au apărut îngeri și sfinți erau considerate mincinoase, fictive, ispititoare și inspirate de spiritele diabolice. Alte persoane care se încadrau în această categorie şi care îşi găseau sfârşitul pe rug erau vrăjitoarele, deoarece prezicerea evenimentelor viitoare – vrăjitorie, ghicire și afirmații prezumțioase- era imposibil de acceptat de către Biserică.

Sursa:http://zeceintop.ro/10-adevaruri-ale-inchizitiei/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;