Ida Saxton McKinley
Epilepsie indusă mental
Ida Saxton McKinley nu a putut trece peste moartea fetelor ei şi faptul că a fost mamă doar cinci ani. Au urmat apoi leşinuri la intervale scurte de timp şi crize de epilepsie, care se crede că ar fi fost induse mintal.
Norocul ei a constat în faptul ca soțul ei, William McKinley, era un om foarte devotat şi a insistat ca ea să fie inclusă în afaceri, în ciuda condiției ei.
Doamna McKinley a încălcat tradiția de a sta la capătul opus al mesei, așezându-se mereu lângă soțul ei în timpul cinelor la Casa Albă.
Așeza un șervețel pe faţa deformată a soției sale când aceasta avea un atac, ignorând-o cu graţie şi îl înlătura atunci când îşi revenea.
Starea ei debilă îi provoca şi stări de clătinare, iar frecventa ei absenţă din vizorul publicului a condus la zvonurile cum că ar fi nebună.
Acest devotament faţa de soția bolnavă l-a ajutat să îşi asigure un al doilea mandat.
Renunțând la rolul de stăpână a casei în favoarea lui Jennie Hobart, soția vicepreședintelui, şi-a petrecut majoritatea timpului stând liniștita si croșetând papuci care erau licitaţi pentru caritate.
După ce președintele McKinley a fost asasinat in 1901, atacurile ei au dispărut, dar a rămas depresivă încă șase ani până a murit, la vârsta de 59 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu