Ghe NICA-Blog: Diamante celebre * Diamantul Taylor-Burton

miercuri, 2 mai 2018

Diamante celebre * Diamantul Taylor-Burton

Diamantul Taylor-Burton

Este în posesia lui Robert Mouawad. Diamantul a ajuns în presa internațională când a fost cumpărat de către Richard Burton șiElizabeth Taylor în 1969, după trei ani de la descoperirea lui. Greutatea originală a fost de 241 de carate și provine din mina sudafricană Premier Mine. A fost tăiat de către Harry Winston la 69,42 de carate. Proprietarul actual, Robert Mouawad a comandat retăierea diamantului, iar acum are 68 de carate. Piatra a ajuns prima dată în posesia unei familii de miliardari americani, însă ei au considerat că este prea mare pentu a fi purtată. Burton a oferit 1 milion de dolari pentru diamant la o licitație, însă agentul companieiCartier a oferit mai mult și l-a achiziționat. După câteva zile însă, actorul a reușit să îl cumpere pentru aniversarea de 40 de ani a soției lui. Cei de la Cartier i-au vândut cu condiția să îl expună în magazinele din New York și Chicago. După cel de-al doilea divorț al cuplului, Elizabeth Taylor a vândut diamantul proprietarului actual pentri 3 (sau 5, potrivit altor surse) milioane de dolari, iar banii I-a donat pentru construirea unui spital în Botswana.

Sursa:http://desprediamante.ro/main/lessons/11

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;