Ghe NICA-Blog: Cele 8 puncte dupa Sorin Ovidiu Vantu din care iti poti da seama ca un individ este prost

sâmbătă, 24 august 2019

Cele 8 puncte dupa Sorin Ovidiu Vantu din care iti poti da seama ca un individ este prost

Cele 8 puncte dupa Sorin Ovidiu Vantu, din care iti poti da seama ca un individ este prost

1. Isi compune o mimica sobra, care trebuie neaparat sa arate cat de impovarat este de problemele neamului. Ca ingredient principal, mai adauga o privire vizionara, plina de superioritatea celui care catacdiseste sa se adreseze pulimii ignorante.
2. Aria lui de competenta este universala: de la geopolitica, pana la violul asupra unei capre negre comis de un pastor grec, ajuns din greseala prin Muntii Apuseni. Prostul stie tot, intelege tot, comenteaza tot, are solutii pentru tot.
3. Argumentele folosite la sustinerea cauzei proprii, sunt de regula clisee si sloganuri.
4. Simte nevoia ca la fiecare aparitie publica, sa declare ca este, fara rezerve, pro-european si filo-american, recunoscandu-si astfel, fara sa-si dea seama, statul de inferioritate totala.
5. Are probleme semnificative cu limba materna.
6. Devine agresiv cand are o problema de intelegere a unei situatii insolite.
7. Devine ilogic in fata unor argumente corect ansamblate.
8. Sare ca oparit, atunci cand ii critici seful, folosind ca argument, principiul vaselor comunicante, tradus la noi prin celebra expresie:

Foto:Wikimedia Commons

Extras din: '' Cum poti recunoaste un om prost '' de Sorin Ovidiu Vantu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;