Ghe NICA-Blog: Manastirea Cutlumus * muntele Athos

duminică, 4 august 2024

Manastirea Cutlumus * muntele Athos

Manastirea Cutlumus

*muntele Athos

*Foto :Creative Commons

Cutlumuș (Kutlumusiu, în greacă Μονή Κουτλουμουσίου) este o mănăstire ortodoxă de pe Muntele Athos, a șasea în ierarhia mănăstirilor din Athos. Este situată în centrul versantului nord-estic al Muntelui Athos, în apropiere de Karyes. Cutlumuș are cel mai bun port de agrement de pe Muntele Athos, numit Kamegra, care se află la o jumătate de oră mers, spre est de la portul mănăstirii Iveron. Navele către Muntele Athos acostează la Kamegra.
Mănăstirea este construită sub forma unui patrulater și este înconjurată de ziduri cu chilii pe trei niveluri. În zidul vestic, în treapta superioară, se află un refectoriu, iar în partea de nord sunt două porți. Biserica Schimbarea la Față a Domnului - are o singură cupolă; vestibulul este din marmură, în biserica ce este în formă de cruce. Unul dintre schiturile din Cutlumuș este schitul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, a cărui colibă în cinstea Sfântului Ioan Gură de Aur, a fost administrată timp de peste 25 de ani de celebrul călugăr, scriitor duhovnicesc athonit Moise Svyatogoreț (1952-2014).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;