Ghe NICA-Blog: Manastirea Pantocrator * muntele Athos

luni, 2 septembrie 2024

Manastirea Pantocrator * muntele Athos

Manastirea Pantocrator

*Muntele Athos

*Foto:Creative Commons

Mănăstirea Pantocrator este situată la 2 ore distanță de Karyes pe nord-estul peninsulei Athos, în apropiere de ruinele orașului antic. Este situată pe un deal stâncos, la o altitudine de 50 de metri.
Pantocrator reprezintă o fortăreață din patru unghiuri cu portiere și este împărțită în interior în două curți. Pe primul se află chilii pentru oaspeți, diverse ateliere și un turn înalt cu o biserică alăturată de sacristie; pe al doilea - hramul principal al Schimbării la Față, turnul clopotniță și trapeza.
Mănăstirea a fost fondată de doi aristocrați greci care și-au încheiat viața aici în monahism: stratopedarhul Alexis și fratele său Ioan. Cu toate acestea, există o legendă că mănăstirea a fost fondată de împăratul Alexis Comnenos.
Biserica principală a mănăstirii se află în partea de vest a curții înguste și, ca și alte biserici din Sfântul Munte, aparține tipului de biserică „cupolă în cruce”. Cele două pronaose ale templului s-au unit în 1847. Catapeteasma a fost creată în 1640. Templul a fost pictat în sec. al XIV-lea, imediat după finalizarea construcției; acesta este un exemplu viu de artă macedoneană, dar, din păcate, majoritatea frescelor s-au pierdut, deoarece templul a fost pictat din nou în 1854.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;