Ghe NICA-Blog: Manastirea Dohiariu * Muntele Athos

sâmbătă, 9 noiembrie 2024

Manastirea Dohiariu * Muntele Athos

Manastirea Dohiariu

*Manastire de pe muntele Athos

*Foto:Creative Commons

Mănăstirea Dohiariu, situată în partea de sud-vest a Athosului, este menționată pentru prima dată în 1013, când semnătura egumenului său Theodoulos apare pe unul dintre documente. Același Theodoulos semnează în 1015 ca "călugăr al Dohiariului", iar în 1020 ca "egumen de Dafni". În primul decret de la Dohiariu din 1037, există informații complete despre numele mănăstirii: "pe Sfântul Munte, în cinstea Sfântului Nicolae, s-a întemeiat o mănăstire care se numește Dafni și denumită Dohiariu".
Potrivit tradiției, se crede că fondatorul mănăstirii ar fi Sfântul Eufimie, un ucenic al lui Atanasie din Athos, care a semnat în Tipiconul din Tzimiskes, ca fiind "Eufimie - călugărul și egumenul". Se pare că primul nume al mănăstirii provine de la locul unde se află Dafni. Cel de-al doilea nume provine de la însăși statutul lui Eufimie în cadrul mănăstirii Lavra, în care a fost numit de Atanasie: chelar, care în greacă sună ca "dohiariu".

Mănăstirea este situată în partea de sud-vest a Muntelui Athos la mică distanță de manastirea Xenofont. Este prima mănăstire pe care o întâlnesc călătorii, care ajung pe Muntele Athos dinspre Ouranoupoli.
Clădirile mănăstirii datează din diferite perioade ale istoriei, începând cu sec. al XI-lea. Aripa sudică a zidului cetății care înconjoară mănăstirea a fost construită în sec. al XVII-lea, precum și ultimele 4 etaje ale vechiului turn; aripa nord-estică și clopotnița au fost finalizate în sec. al XVIII-lea.
Biserica principală, situată în curtea centrală, a fost construită la sf. sec. al XI-lea și este dedicată Arhanghelilor, deși inițial a fost numită în cinstea Sfântul Nicolae. Clădirea actuală a fost finalizată în 1568. În ciuda faptului că biserica este construită în conformitate cu tipul arhitectural al Muntelui Athos și bisericilor principale, aceasta posedă o anumită particularitate datorită înălțimii sale. Cupola centrală pornește de la un punct situat la 15 metri deasupra solului. Această particularitate se datorează, probabil, influenței realizărilor arhitecturale românești din acea vreme, precum și dorinței de a îmbunătăți iluminarea bisericii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;