Ghe NICA-Blog: Gianu BUCURESCU * Politie politica

joi, 17 iulie 2025

Gianu BUCURESCU * Politie politica

Gianu Bucurescu (n. 13 Iulie 1934, Domnesti,Ilfov,Romania– d. 29 Aprilie 2016, Bucuresti,Romania)

*Ghe NICA Blog

*Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gianu_Bucurescu

*Foto:Licenta PEXELS

A fost un general român de securitate, care a îndeplinit funcția de șef al Securității Municipiului București (1985–1990) și adjunct al ministrului de interne (1989–1990).

Biografie

Gianu Bucurescu s-a născut la data de 13 Iulie 1934 în comuna Domnest-Ilfov , fiind fiul lui Nicolae și Florica Bucurescu. A fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) începând cu data de 30 decembrie 1982.
A fost însărcinat în anul 1985 cu funcția de șef al Securității Municipiului București și a fost numit în paralel, pe 6 februarie 1989, adjunct al ministrului de interne. În urma schimbării regimului comunist prin Revolutia din Decembrie 1989, a fost eliberat din aceste funcții pe 6 ianuarie 1990, fiind trecut în rezervă în aceeași zi cu gradul de general-maior (cu 1 stea).

Prin comunicarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) din 16 octombrie 2003, Gianu Bucurescu a fost trecut în Lista Ofițerilor și Subofițerilor de Securitate care au desfășurat activități de Poliție politică.

*VA URMA

Uniforma unui maior de Securitate
purtand un pistol Carpati,Md.74

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;