Ghe NICA-Blog: FISHERMAN SOLITARY*Cunoasterea apei*

luni, 17 august 2009

FISHERMAN SOLITARYCunoasterea apei

CUNOASTEREA APEI LA PESCUIT
Nu toate apele sunt la fel de bogate in peste,de asemenea sunt locuri unde pestilor le place sa stea si sa-si caute hrana ,mai mult decat in alte parti ale aceleiasi ape.O conditie de capetenie este ca pescarul sa cunoasca bune apa in care pescuieste.Nu e un lucru usor si,numai din carti,
pescarul nu va dobandi niciodata suficiente cunostinte .Le va castiga treptat ,pe masura practicarii pescuitului ,ajungand cu timpul sa dobandeasca un asa zis "simt al apei "Pescuind mereu in aceeasi apa ,desigur ca va cunoaste locurile mai repede si mai bine.Dar avand acel
"simt al apei",dobandit dupa ani de pescuit ,va putea sa aprecieze imediat chiar si o apa in care pescuieste pentru prima data.Cu toate acestea incepatorului ii va fi de folos un scurt indreptar.
Diferitele specii sunt repartizate in ape dupa natura lor ,si apele se deosebesc intre ele ,dupa regiuni ,tarm,albie,temperatura,limpezime,iuteala curentului etc.dar,mai ales,dupa altitudinea la care se gasesc.Dupa pestii care traiesc in ele ,apele dulci se pot imparti in patru zone:
Zona pastravului-este cea mai apropiata de izvoarele din munti .Apa este limpede,rece,cu variatii mici de temperatura si,curge vijelios sau repede ,printr-o albie pietroasa ,pe alocuri cu grohotis sau cu nisip aspru .Vegetatia acvatica este redusa ,nu exista decat foarte putine ierburi si muschiul verde de pe fata pietrelor din fundul apei.Aici este regiunea pastravului.Numai zglavociii ,boistenii,si grindeii ,putini la numar mai traiesc in apele din aceasta regiune.
Zona lipanului-pe masura ce apa coboara ,ramanand insa tot limpede si rece ,dar devenind mai bogata in hrana si mai putin vijelioasa ,incep sa se schimbe si locuitorii ei.Pastravul se gaseste din ce in ce mai putin ,fiind inlocuit cu varul lui ,lipanul.In jurul altitudinii de 700m se intinde zona lipanului.Spre limita ei inferioara apar ,prin unele locuri ,cleanul,mreana,scobarul.
Zona mrenei-debitul de apa a crescut ,raul este mai lat si mai adanc .Albia este insa nisipoasa,
cu bancuri de pietris sau de prundis fin .Intre tarmurile mai putin inalte ,apa curge domol.
Lipanii incep sa dispara ,pentru ca apa a devenit prea calda pentru ei .Este zona mrenei ,in care speciile de pesti s-au inmultit .Aici gasim cleanul,scobarul,avatul,apar chiar si stiuca ,mihaltul,
beldita,si zvarluga.
Zona ciprinelor-apa ce curge printr-o albie nisipoasa sau maloasa ,intre maluri joase ,este cand limpede ,cand tulbure.Aici stapanesc neamul crapilor ,al platicii,linului,caracudei,si al vaduvitei,
iar dintre rapitoare se gasesc :salaul,somnul,avatul.Este de la sine inteles ca intre aceste zone nu exista linii de demarcatie precise.Neamurile de pesti ,ce caracterizeaza fiecare zona in parte,
se intretaie,exemplare singuratice urcand sau coborand pana in zona imediat urmatoare ,
ratacind chiar si dincolo de aceasta.Tabloul de mai sus reda doar o imagine generala asupra zonelor diferitelor specii de peste din apele dulci.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;