Ghe NICA-Blog: Cele 7 minuni ale lumii noi-Chichen Itza(Mexic)

miercuri, 10 martie 2010

Cele 7 minuni ale lumii noi-Chichen Itza(Mexic)

Chichen Itza (din limba mayaşă yucatecă: Chi’ch’èen Ìitsha’}}, „La gura fântânii Itza”) este un uriaş sit arheologic pre-columbian construit de civilizaţia Maya şi aflat în partea central-nordică a peninsulei Yucatán, în statul Yucatán, Mexic.
Chichen Itza a fost un centru regional al câmpiilor mayaşe din nord din perioada clasică târzie până în cea clasică terminală şi spre începutul perioadei postclasice. Situl prezintă o multitudine de stiluri arhitecturale, de la ceea ce se numeşte stilul „mexicanizat” şi cu influenţe din stilurile văzute în centrul Mexicului şi până la stilul Puuc din câmpiile nordice. Prezenţa stilurilor central-mexicane a fost considerată un semn al migraţiilor directe a populaţiilor din centrul Mexicului sau a unor cuceriri a acestora, dar interpretările contemporane văd prezenţa acestor stiluri non-mayaşe mai mult ca un rezultat al schimburilor culturale.
Ruinele Chichen Itza sunt proprietate a guvernului federal mexican, iar situl este administrat de Instituto Nacional de Antropología e Historia (Institutul Naţional Mexican de Antropologie şi Istorie, INAH). Pământul de sub monumente, însă, este în proprietatea privată a familiei Barbachano.
SURSA:”Wikipedia”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;