La Cheile Valisoarei cu cortul(Trascasu)

Sălciua – La Şipote – Poarta Zmeilor – Cheile Vălişoarei

Marcaj: cruce roşie; lungime: 14 km; diferenţă de nivel: 760m; timp de mers: 6-7 ore.
Marcajul începe de la puntea suspendată peste Arieş, la est de comuna Sălciua împreună cu marcajul cruce albastră ce duce la peştera Huda lui Păpară, dar după numai 25 de metri marcajele se despart, la prima bifurcaţie a drumului. Crucea albastră urcă pe vale în sus, spre Huda lui Păpară, iar crucea roşie coboară spre Valea Morilor, spre est, între case. După ce am trecut pârâul pe o punte, urcăm pe o coastă şi ieşim deasupra caselor. În faţa noastră apar în toată splendoarea lor creasta şi pereţii calcaroşi ai Bedeleului. Drumul marcat ne conduce prin fâneţe şi fâşii de pădure, paralel cu Valea Arieşului; după circa 20 de minute, ieşind din pădurea de fag, pe o coastă înierbată unde poteca coteşte spre stânga, urcă şi pe urmă intră din nou în pădure. După numai 150m ajungem într-o poiană aflată pe o terasă relativ îngustă (30×100m), cu două izbucuri carstice.
Suntem pe balconul „Şipotelor”, un loc de campare agreat, unde se intersectează cu traseul nostru traseul nr.15 (triunghi roşu). Pâraiele pornite din cele două izbucuri apropiate, după un curs de numai 30-40m, cad în cascade de 7-8m. Traseul urcă uşor în pădure, paralel cu baza pereţilor stâncoşi, aproape 1 km, după care începe un urcuş abrupt, în serpentine. Diferenţa de nivel de învins este de aproape 400m, pentru care avem nevoie de 60-70 de minute şi ajungem pe un promontoriu cu privelişte minunată asupra Văii Arieşului şi asupra versantului opus, cu imaginea Scăriţei-Belioarei.
De aici, marcajul coboară abrupt în pădure, circa 200m, de unde o derivaţie cu semnul peşterii ne conduce la portalul aspectuos (gotic) al peşterii Poarta Zmeilor. Intrarea peşterii propriu-zise se află la 20m de acest portal. Galeria de intrare este foarte joasă, dar după circa 15m galeria devine înaltă şi lată. Peştera este deja săracă în formaţiuni, în urma amintirilor luate de vizitatori necivilizaţi, având doar câteva formaţiuni de scurgere stalagmitice pe o parte a pereţilor. După vizitarea peşterii, sau măcar a portalului, urmând marcajul, de la punctul de deviere, după 400m în direcţia generală nord, mergând aproape pe curbă de nivel, ajungem într-o poiană, de unde cotim spre dreapta (spre est). Marcajul ne conduce printre doline şi poieniţe, pe platoul Bedeleului, aici împădurit, la început urcând uşor, apoi coborând, până la o căsuţă de piatră, pe lizieră. Am ajuns la acea vale largă pe care urcă traseul nr.9. Pe firul văii, traseul nostru urcă împreună cu traseele 9 şi 11 (bandă roşie şi bandă albastră) circa 500m, până la un izvor.
De aici, urcă pe sud-est până pe o creastă, după care începe să coboare spre valea Pietrii. Traseul, pe această porţiune până la intrarea în pădure, deocamdată nu este marcat. Pe dreapta drumului, marcajul coboară în pădure, unde firul văii este adânc săpat; acolo se găsesc două cascade mici (4-5m), dar aspectuoase. După 1,5 km, drumul iese din pădure; aici versantul stâng este brăzdat de muchi stâncoase. Continuând drumul pe malul pârâului, pe un teren deschis, după ceva mai mult de 1 km, ajungem în satul Izvoarele. Părăsind satul, la 1,5 km atingem drumul asfaltat Buru-Aiud, pe care, mergând spre sud (spre dreapta), la 1 km, urmează satul Vălişoara, iar după 3 km ajungem la popasul turistic „Cheile Vălişoarei”, care este capătul traseului. Frumoasa cheie mai este cunoscută şi sub numele de Cheile Poienii sau Cheile Aiudului.