Ghe NICA-Blog: Sir Arthur Conan Doyle-Paranormal

duminică, 14 noiembrie 2010

Sir Arthur Conan Doyle-Paranormal

Sir Arthur Conan Doyle (1858-1930)

Celebrul romancier britanic, parintele lui Sherlock Holmes, a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh si dupa absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas care se indrepta spre coasta Africii de Vest. In 1882 isi va deschide un cabinet la Plymouth, trei ani mai tarziu isi va lua si doctoratul, dar intrucat ducea lipsa de pacienti, isi umplea timpul dintre doua consultatii scriind povestiri. Inca din 1918, in The New Revelation, Conan Doyle descrie cum a fost la inceput foarte sceptic in privinta fenomenelor metapsihice, dar a fost treptat “convertit” (in perioada primului Razboi Mondial va ajunge sa le considere “ceva cu adevarat cutremurator, o strapungere a zidurilor dintre doua lumi”. Entuziast, aproape lipsit de discernamant in aprecierile sale despre ceea ce credea a fi adevarul spiritual, a fost o sursa constanta de ingrijorare pentru SPR, din care a “demisionat” putin inainte de a muri, pe motiv ca asociatia e condusa de sceptici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;