Drumet pe sub Vf.Toaca(Ceahlau)

Staţiunea Durău – cabana Fântânele – Piatra Lată – Panaghia – sub Vârful Toaca – cabana Dochia

* Marcaj: bandă roşie
* Diferenţă de nivel: 1070 m
* Timp de parcurs: 3h – 3h 30′

Traseul începe din staţiunea turistică Durău. De aici se deschide o frumoasă privelişte spre zona înaltă a Masivului Ceahlău, dominată de vârful Toaca (1900 m), stânca Panaghia şi Piatra Ciobanului. Poteca marcată cu bandă roşie este una dintre primele căi de acces spre înălţimile muntelui, amenajată încă din anul 1835. Cărarea urmează traseul iniţial, prin Poiana Fântânele, Piatra Lată, stânca Panaghia, cabana Dochia.
Din centrul staţiunii Durău se urcă uşor pe piciorul dintre pârâul Fântânii şi pârâul Nican, printr-o pădure de molid şi fag. Pe această porţiune se traversează câteva poieni mici, în care se pot remarca bulbucii (Trollius europaeus). După 10-15 minute se intersectează drumul judeţean 155F care făcea legătura între staţiunea Durău şi cabana Izvorul Muntelui (impracticabil în momentul de faţă). Traseul continuă prin pădure, la început pe o pantă mai domoală, ajungând pe ultima porţiune tot mai greoi. Astfel, după aproximativ o oră de mers, timp în care se urcă o diferenţă de nivel de 400 m, se ajunge în sfârşit la cabana Fântânele, situată în poiana cu acelaşi nume. La marginea inferioară a poienii se află câteva dintre izvoarele care au debitul cel mai mare din Ceahlău. Cabana Fântânele este aşezată sub o creastă împădurită: Chica Fântânele. Este o cabană modernă, bine amenajată, amplasată chiar pe locul unde se găsea vechiul refugiu ridicat în secolul trecut.
De pe terasa cabanei se deschide o privelişte deosebită spre zona înaltă a Ceahlăului, spre staţiunea Durău, Obcina Boiştea, Munţii Bistriţei şi valea pârâului Schit. De la cabană, traseul marcat cu bandă roşie continuă printr-o pădure de brazi, într-un urcuş domol de-a lungul culmei Fântânele, până la locul numit “La Morminte”.
De aici urcuşul devine tot mai greu, prin pădure, până se ajunge într-o zonă deschisă – Curmătura Piatra Lată – dominată de un monolit din conglomerat denumit “Căciula Dorobanţului (vezi foto)”. De la Piatra Lată se văd lacul de acumulare Izvorul Muntelui, staţiunea Durău şi valea pârâului Schit. În dreapta potecii se observă trei ţancuri stâncoase ce poartă numele de “Pietrele lui Baciu”. Traseul continuă într-un urcuş uşor printre jnepeni şi ienuperi. La un moment dat în faţă ne apare înălţându-se impunătoare stânca “Panaghia”, despre care se cunosc multe poveşti şi legende, printre cele mai interesante şi frumoase fiind şi cea pe care ne-a făcut-o cunoscută Calistrat Hogaş. Poteca marcată urmează o pantă domoală până la baza stâncii Panaghia, ce se înalţă cu mai mult de 70 m deasupra platoului. Pe versantul nordic, de sub Panaghia, porneşte până jos în Durău jgheabul cu acelaşi nume. În partea sudică a versantului coboară alt jgheab – “Jgheabul Mare” – care duce până jos, la stânca Dochiei. De la baza stâncii Panaghia poteca traversează, pe curba de nivel, versantul estic al vârfului Toaca. Spre stânga perspectiva rămâne deschisă spre lacul de acumulare Izvorul Muntelui şi, mai departe, spre munţii Stânişoarei. După ce se depăşeşte în scurt timp baza vârfului Toaca, ni se deschide o panoramă impresionantă spre platoul central şi până la Ocolaşul Mare. Pe vârful Toaca este instalat un observator meteorologic (unele dintre informaţiile obţinute aici sunt accesibile şi pe internet). De aici se poate admira, în zilele senine, măreţia Masivului Ceahlău şi a munţilor mai mici din jur. De la baza piramidei vârfului Toaca poteca se continuă pe platou, printre jnepeni şi stânci izolate, până la vârful Lespezi (1805 m). În spate a rămas vârful Toaca şi spre vest Piatra Ciobanului. În stânga se distinge ansamblul mohanal “Schimbarea la Faţă”, cândva umilul schit Dochia. De pe vârful Lespezi mai sunt 200 m de potecă marcată până la cabana Dochia, punctul final al traseului.