* Marcaj: bandă roşie
* Diferenţă de nivel: 950 m
* Timp de parcurs: 4h – 4h 30′ De la cabana Izvorul Muntelui se poate alege a treia variantă de traseu, prin Poiana Maicilor, Ocolaşul Mic, cabana Dochia. Traseul este mai lung decât traseele 1 şi 2, dar are un caracter turistic deosebit, fiind recomandat în anotimpurile de vară şi toamnă. Din faţa cabanei se traversează pe şosea pârâul Izvorul Muntelui şi se începe un urcuş domol prin pădurea de fag şi molid. Traseul se desfăşoară pe malul stâng al pârâului Maicilor, având la dreapta Piciorul Scurt şi în stânga Piciorul Maicilor. Pe potecă…După aproape o oră de mers, poteca traversează “Jgheabul Armenilor” ce coboară din Ocolaşul Mic. De aici drumul continuă în lungul coastei Piciorului Maicilor, formând câteva serpentine, iar pe ultima porţiune devine drept, ieşind în Poiana Maicilor. După câteva minute de urcuş se ajunge la liziera din nord-vest, unde se întâlnesc trei marcaje turistice: bandă roşie, cruce albastră şi punct roşu. Din acest loc se poate admira Poiana Maicilor, o poiană largă, orientată de la nord-est spre sud-vest. În această poiană se află stâna Ţuţuienilor, o stână ce încă mai este folosită an de an. Atras de stânile risipite prin poienile din jurul Ceahlăului sau aflat în căutare de hrană, ne putem întâlni cu un animal de pradă devenit, datorită vânării sale excesive, din ce în ce mai rar în pădurile din Carpaţi: lupul. Din Poiana Maicilor (1326 m alt.) se deschide o panoramă spre zona înaltă – “Turnul lui Butu”, “Clăile lui Miron” şi spectaculosul abrupt al Ocolaşului Mic. Destul de des, prin Poiana Maicilor trec ciurde de mistreţi în căutare de hrană. Din Poiana Maicilor traseul continuă pe coama Piciorului Maicilor. Marcajul cruce albastră al traseului 6 se alătură traseului nostru până la cabana Dochia. După un urcuş greu se ajunge sub Turnul lui Butu, situat în stânga, iar în faţă printre molizi apare silueta Clăilor lui Miron. Traseul se continuă pe o brână numită “La Strungă” şi pătrunde într-un jgheab din care se înalţă o stâncă de conglomerat, punct de atracţie pentru căţărători.Serpentine scurte traversează acest jgheab şi, după ce se trece printr-o zonă cu jnepeniş, se iese în golul alpin al Ocolaşului Mic. Efortul este răsplătit de panorama oferită de pereţii verticali din Ocolaşul Mare; spre nord se vede vârful Toaca. Primăvara şi vara terasa de pe Ocolaşul Mic este presărată cu multe flori, printre ele întâlnindu-se floarea de colţ şi, mai rar, sângele voinicului. Lăsând în urmă Turnul lui Butu, se traversează treapta inferioară a platoului Masivului Ceahlău. În faţă, spre nord, se văd abrupturile Ocolaşului Mare din care s-au desprins stânci mari, cu aspect de turnuri. Treapta intermediară din abruptul Ocolaşului Mare a fost modelată de agenţii externi dând naştere “Coloanei Dorice”. De o parte şi de alta a potecii stau încremenite mici stânci calcaroase, albe, care vin în contrast puternic cu peisajul din jur. Lângă potecă se află un izvor unde este amenajat un loc de popas. De la popas poteca marcată urcă uşor prin pădure. Traseul urmăreşte curba de nivel şi printre copaci se zăresc Piatra Lată din Ghedeon şi Culmea Răchitiş. După depăşirea unei zone de grohotiş aflată deasupra Fundului Ghedeonului, începe un urcuş uşor şi în câteva minute se iese pe Piatra Lată din Ghedeon. De aici poteca şerpuieşte printre jnepeni, la marginea platoului şi după ce se trece de Piatra Lată se ajunge pe o şa. Aici s-a amenajat un spaţiu special pentru campare, împrejmuit cu gard şi prevăzut cu toaletă. Amplasarea corturilor în aria protejată Masivul Ceahlău se face numai în acest perimetru amenajat. De lângă Piatra Lată se vede cabana Dochia, punctul final al acestui traseu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu