Nea Marin si Anul Nou

Nea Marin si Anul Nou
Ma frate-miu, cum zicea al batirn a lu al batirn, cind il intrebam io de viata,
zicea “ma nepoate, fusa, fusa si se dusa”. Asa trecu si 1971.
Fu un an bun, de ce sa zic! Fusai sanatos… Veta sanatoasa, copiii, nepoti,
sanatosi, griu se facu, porumb se facu, vin se facu, ce mai, an cu belsug! An bun,
ce mai, ca se mai intimplara si unele lucruri de-mi mearsera la inima! P-aia de la
comparativa, de bagasera miinile pin-la umeri in gestiune, ii dovedi si-i baga
acolo unde le ie locu, ca poate le vine mintea la cap, pe nepotul Stanel Brabete,
il decora… ma fiecaruia dupe munca si straduinta!
Si cum s-apropria anu de sfirsit, ii zic lu Veta:
- Ma Veto, fata tatii, ‘ai sa petrecem anu nou cum scrie la carte ma, iote, facem
cum vrei tu! Cum vrei tu, asa facem.
Ee, daca vrei sa facem cum zic io, zice ia, ‘ai sa mergem la Bucuresti, sa
petrecem anu nou la nasu Pantelica, ca tot a zis iel sa venim. S-as merge si io o
data sa petrec si sa n-am treaba! Ca de cind ma stiu, de anu nou muncesc de dau
in brinci!
Ma, zic, are dreptate muierea! Ia s-o mai scot, ma, in lume, sa fim si noi o data
musafiri, ca gazda fusai de cind ma stiu, de cind ma stiu, fusai gazda!
Zis si facut, plecaram, cu toate ca nu ma prea bucurai, ca al de nasu la Bucuresti
nu petrec anu nou, fac un soi de sirbatoare de-i zice ca la bulion…
Loai io o damijeana de zaibar si un curcan, cozonaci si o oala cu sarmale, ca sa
nu ma duc cu mina goala.
Pina la Craiova, merseam cum merseram. Di la Craiova, loai bilete la acelerat cu
locuri rezervate.
Rezervate vorba vine, ca locurile ierau, da’ fiecare loc mai avea rezervat cite doitrei
calatori. Ierea un scandal in trin intre ai cu locuri rezervate, care sedeau jos,
si ai cu locuri rezervate, de sedeau in picioare, de mai mare dragu, auz?
Io cu Veta avuseram noroc ca ne-ntepeniram la capu vagonului, pe-nculoar si nu
mai ajunseram la locuri, asa ca scaparam de scandal. Da’pe drum mai incolo,
auzii unii care se certau pe locurile noastre, asa ca strigai si io:
- Taica, fa matale scandal, ca sintem din acelas sindicat!
Ierea o-nghesuiala, de ma gindii “bine ca loai curcanu taiat” ca altfel il duceam
strosit de tot, da’de tot, auz?
Damijana, ramasai cu ia-n brata. Adica vorba vine in brata, ca nu puteam sa
ajung cu miinile la ia. Sta singura inghesuita pe deoparte de mine, pe de alta
parte de doi militari si un popa. Cred ca pe burta popii sta mai mult!
La Piatra-Olt se mai dete lume jos, de putui sa schimb picioru, ca-mi amortisa al
atang de tot, de tot.
Pusa si Veta oala cu sarmale linga fereastra, da’ n-apucaram sa rasuflam, ca se
sui puhoi de lume de ziceai ca e trinu de cauciuc, c-altfel nu-mi dau sama cum
de-ncapuram atitia.
Pa oala de sarmale se sui un copilas si se uita pe geam. Suca al mic, nepotu lu
nasu, ajunsasa pe la jumatea vagonului, ca uitai sa va spui, ca-l loasem si pe
Suca. Ca zisasa nasu sa i-l aducem si ta-su zice:
- Duce-ti-l ma, barem de anu nou sa stau si io linistit!
Imi spusasa iel:
- Ma Marine, pe Suca asta mic, leaga-l!
Da’io cind vazui inghesuiala, zic, lasa ca n-are un’sa duce!
Da’al jurat de copil, mai in patru labe, mai musca pe unu de picior, mai intapa o
cocoana, ajunsa pi la mijlocu vagonului.
- Sucaaa, zic, unde iesti?
- Acilea, nene Marine!
- Vino-ncoa, ma!
- Vino matale!
- Pa’io nu pot, ca ie-nghesuiala!
- Pa’daca nu poci matale, io cum sa vin, ca sint mic?!
- Pa’vino cum te susasi, auz?
- Nu pot sa mai trec pe unde venii, ca ma bat aia de-i muscai.
Ma, zic, mare minune cu Suca asta!
- Stai dracu acolo cuminte, sa nu te cherd!
Da’cum vorbeam io cu Suca, unu care se suisa la Piatra_olt, imi baga cotu-n
damijana. Ma frate-miu, s-avea un palton frumos, o culoare asa deschisa… Sa
prinsa zaibaru de ia, minune mare! Ii facu mineca neagra, ce mai!
Incepu un scandal…! Ce ma fac io, zicea ala cu paltonu al nou… ce vin ie
asta?…, iasa la curatat…?
- Zaibar, zic io, si iasa de iesit, da’numa cu foarfeca!
- Ce vorba-i asta? zice iel.
- Romaneasca, zic io.
- Pa’atunci, ce fac?
- Ii faci alta mineca, zic io.
- O sa-mi platesti paltonul, zice iel.
- Pa’di ce, zic io, cu tu-mi platisi vinu?
- Pa’ce io sint de vina?
- Da’ce io, io detei cu damijana-n dumneata, sau dumneata detesi cu cotu-n damijana?
- Pa’daca ie-nghesuiala! zice iel.
- Si ce, inghesuiala o facui io?
- Pa’di ce nu stat acasa? zice omu. Nici in ajunu anului nou nu va potoliti!
- Pa’matale di ce nu stai acasa?
- Lasa, nu mi-o mai inoarce, zi mai bine ce fac cu paltonu, ca nu mai am stofa
sa-i schimb mineca!
Zic:
- Imi dati mie adresa si va aduc io o damijana cu vin.
- Ce sa fac cu iel, zice omu, ca io nu beau vin negru.
- N-are nimic, zic io, va aduc io o damijana, o varsam intr-o caldare si bagam
paltonu sa-l scoatem la o culoare, ca alt leac nu ezista! Zaibaru n-are moarte,
auz?
Cum stam eu de vorba cu omu, numai ca vad intr-o gara ca coborisa unu cu
Suca de mina.
- Ma frate-miu, strigai io pe geam, ce iesti chior, nu vez ca ala nu-i copilu tau?
- Lasa, zice iel, vad io, ca un copil asa narod n-am vazut in viata mea.
- Pa’atunci di ce loasi copilu din trin?
- Ca sa facem schimb, zice ala. Da-mi-l p-al meu de sta pe oala cu sarmale linga
dumneata si ti-l dau pe geam p-asta.
- Auzi ma la iel, zic. Stii ce ti-ar trebui? Sa te las sa faci anu nou cu Suca, sa tenveti
minte sa mai pui mina pe ce nu-i al tau!
Al lui nu vrea sa sa dea jos din trin, Suca nu mai vrea sa urce. Pina la urma
reusiram de schimbaram narodu lui pe narodu nostru. Chiraia Suca si sa zbatea,
ca nu se lasa pina nu ma pagubi de doua perechi de palme.
Cum se sparsasa damijana, ce mai fu-n ia, fr’o cinci kile, le detei de la baura
unii. Aia asa se-ncinsara, ca sparsara un geam si-acu facuram tot chiciura la
mustati.
- Maine, zice Veta, ia vez d-asta, ca nu ma lasa-n pace!
- Iu, Doamna ia-ma, care fu?
- Asta din spatele meu.
- Nu, zice omu, nu va suparati! Tin si io miinile sub broboada la dumneaiei, cami
inghetara de tot. Daca vreti, va dau un pol.
- Ma frate-miu, ma, zic, vez c-o-ncurci, auz? Iti mai dau io un pol si ia-t manusi,
ca altfel te-ncalzesc io de-t bate coliva-n chiept, auz?
Ma frate-miu, cu chiu cu vai, ajunseram la Bucuresti.
Se facusara cam ceasurile sasa seara. Pina ajunsai la nasu Pantelica, se facu de
opt.
- Ma Marine, bine ca venisi, du-te dupa sifoane!
Ee… fusai dupe sifoane… dupe tigari… dupe chibrituri… dupe buline de cap…
dupe piine, ca uitasera… dupe vin ca sa bizuisara pe mine.
Pe la uns’ce sara, ce mai, firsii, venii acasa.
Ii gasii pe toti la masa.
- Hai ma odata, zice nasu, ca nu puturam sa sedem dupe tine, pe unde umblii, si
mincaram.
- Da’Veta unde ie? zic io.
- Fina? la bucatarie mai munceste si ia, zice nasu, ca iete, nase-ta Reta ie rupta
de oboseala.
Ee, lasa zic io, ca ia vru la Bucuresti, stii, ia vru!
M-asezai si io la masa. Ma frate-miu, adormii de fr’o trei ori in sarmale… Si
fuma unu linga mine, de ma afumase de tot.
Zic:
- Mai lasa si matale tigarea aia!
- Nu pot, zice iel, ca de trei zile nu sa gasesc “Amiral” si astazi gasii.
- S-acu ce faci, scot pirleala? zic io, mai lasa, mai rasufla o tira!
Lasa omu tigarea si aprinsa un trabuc.
Nasu zice:
- Marine, pune si mie un sprit!
- Da’unde iesti, zic io, ca nu te vad de fum.
Ii pui io vin si bag mina sub masa sa iau sifonu.
Ma fratilor, si-n loc de sifon apucai mita de coada. A dracu mita, sa facu ghem
pe mina mea.
Ma speriai, ce mai! Trasai mina de sub masa si aruncai mita in brata la nasa
Reta, care o arunca lu coana mare, care i-o arunca lu al de sedea linga mine, care
i-o arunca lu nevasta-sa, care i-o dete lu tata socru, care mi-o arunca mie, de o
aruncai sub masa unde chirai odata Suca, de lesina coana mare, soacra de!
- Da’ce-are a mita, ma nasule, zic, ie turbata?
- Ie beata, zice nasu, ca-l prinsai pe Suca, cind ii dete tuica. Da’nu-i nimic, o data
ie anu nou!
Cind ma uit bine la ala de linga mine, se facusa verde. Da-i cu otet pi la timple,
da-i palme, nimic!
Chemaram salvarea!
Zice nasu:
- Ma fine, du-te tu cu iel la urgenta, sa nu ne stricam noi petrecerea.
Ma dusai, ce iera sa fac?
Zice doftoru:
- Da’ce are?
- Nu stiu, zic, bag sama de fumat.
- As, zice eil, ie sufocat, nu vezi? cite sarmale a mincat?
- Pa’stiu io? zic, nu stiu!
Dete doftoru un telefon la nasu, si ii spusara ca nu mincase decit fr’o patruzaci si
doua.
- Ei, zice doftoru, daca reusim da-i scoatem una, doua, isi revine. Ca ie plin,
zice.
Ii facu iel ca-i facu si omu zice:
- Hai-napoi la baieram, ca odata ie anu nou!
- Lasa, zic io, ca mai e si la anu, ori vrei sa nu-l mai apuci? Du-te acasa!
Si se dusa.
Io ma-ntorsai la nasu pe jos, ca salvarea nu mai vru sa ma duca si taxi nu gasii.
Cind ajunsai la nasu, dormeau tot. Numai nasa Reta zice:
- Marine, du-te la o farmacie de servici si ia niste bicarbonat. Da’vezi sa scrie pe
punga, ca altfel nasu Pantelica nu-l ia, ca ie frica sa nu pateasca ca anu trecut,
cind a luat praf de copt, de ierea sa plezneasca.
Ma dusai la farmacie; loai ce loai, cind venii acasa, auzii zdranganeala-n
bucatarie. Ma duc io. Veta mea spala vase de-a-npicioarele, de ierea gata-gata sa
cada-n cazanu cu apa schiarta.
- A Veto, ce faci tu aci?
- Iote-i dau o mina de ajutor lu nasa Reta, ca ie rupta saraca!
- Pa’ia unde ie?
- Doarme!
- Auz, Veto, fata tatii, lasa-i sa doarma, si tu’ai cu mine, ca daca prindem trinu
asta de dimineata, ajungem pe sara acasa. Dormim pina miine sa sarbatorim anu
nou miine sara, numa noi doi. Ca n-o fi foc, daca-l sarbatorim pe doua, pe doua
daca-l sarbatorim, n-o fi foc! Il sarbatorim noi doi, ca doi porunghei!