Nea Marin si tomobilul

Nea Marin si tomobilu
Ma nepoate, ma, iti spusai io ce mi sa-ntimpla? Ma spusai sau nu spusai? Nu
spusai, ca de cind nu te vazui, cand dracu iera sa-ti spui? Las’, ca si daca te
vedeam, ce, parca-t spuneam? Nu-t spuneam, ca nu puteam! Ca fusai la spital!
Ce te miri asa? Nu te uita ca ma vez zdravan si sanatos, ca daca me vedeai cu
fr’o doua saptamani desurupat, nu dai pe mine nici-un praz degerat, auz? Pa’stai
sa spui!
N-am de lucru intr-o vineri, si-i zic lu Veta:
- Ma Veto, fata tatii, stii ce ma gandii io?
- Ce te gindisi? ‘ce ia.
- Sa ma duc pi la Bucuresti, zic io.
- Pa’ di ce? ‘ce ia.
- Iote asa, zic io.
- Pa’ di ce “iote-asa”, zice ia.
- De-aia, zic io.
- E, daca e de-aia, du-te, zice ia, du-te, daca ie de-aia. Ca tot trebuie sa treci pi la
nasu Pantelica, sa-i duci hirdaiasu cu muraturi, de am zis noi cd i-l dam, ca poate
si-auce si iel aminte si ne da masina de cusut, pe care a zis ca ne-o da.
Zis si facut. Plecai, ajunsai. Da’ cind ajunsai aci la Bucuresti, la nasu Pantelica, ii
gasii pe tot gramada-n curte. Stau si sa uitau la un tomobil.
- Buna ziua, zic io, bine v-am gasit.
Iei nimic. Se uitau la tomobil, vorbeau tot odata, rideau, sareau in sus de
bucurie…
- Ma dracie, ce sa fie?
Cam beut, mi se parura, mai ales nasu, traznea a simbure de pruna.
O vad io pe nasa Reta mai intr-o parte, ma duc la ia si zic:
- Saru-mina nase, bine v-am gasit.
- Aa, bine venisi! Iote Pantelica, finu Marin di la Bailesti. Da’ ce-ai in hirdaiasu
ala?
- Pa’ muraturi! Nu ne fu vorba asa? Io sa va aduc muraturi si voi sa-mi dat
masina de cusut.
- Pa’ ce masina, ca nu mai ie.
- Iu, Doamne ia-ma, pa’ di ce?
- Iote, n-avu de lucru Pantelica, o vindu, si cu banii de-i loa, juca la loz in plic si
cistiga masina asta “Fiat 850″, ca chiar acusica ne pregatim sa plecam pi la
Sinaia.
- Pa’ ce treaba avet voi la Sinaia, ce catat voi la Sinaia?
- Pa n-avem nici-o treaba, da’ daca avem masina?
Asta asa ie! cind are omu masina, nu mai ie nevoie sa aiba fr’o treaba, se mai
duce si-asa sa aiba de un-sa-ntoarce.
Ei, sa suira iei in masina, nasu Pantelica cu nasa Reta in fata, al batirn cu a
batirna, parinti lu nasa, socrii lu nasu Pantelica, de, in spate…
Zice nasu:
- Loat si copiii acolo-n spate.
- Ma Pantelica, pa’ hu e voie decit patru persoane, zice al batirn.
- Ia uita ma la iel!? Pa’ ce copii ie persoane? Inghesuiti-i ma dracu acolo… Iote la
iel!
- Da’ cu ciuciu Marin ce facem? ‘ce nasa Reta.
Ciuciu sint io, stii?!
- Pa’ sa stea si iel tot in spate, ‘ce nasu.
- Pa’ cum sa stea si ciuciu Marin in spate?
- Iote pe ciuci, zise nasu Pantelica.
- Aa, ca bine zici, ‘ce nasa.
- Auzi, ciuciu Marin? Matale stai pe ciuci, da’ cind t-oi zice io sasa, te culci pe
burta, auz?
- Pa’ di ce?
- D-aia, ca-nseamna ca ie frun militian si sa nu te vada ca nu ie voie.
- Pa’ daca nu ie voie, nu ma sui, zic io.
- Hai ma, zice nasu, ce iesti copil? Sui dracu odata acolo ca ne grabim… Iot la
iel!
Ma suii. Da’ ca sa n-am bataie de cap, ma pusai di la-nceput pe burta. De vazut,
nu vedeam nimic, da’ o auzam pe nasa Reta ca-i mergea gura ca melita.
Asa Pantelica, bag-o-ntr-a patra, calc-o pe coada, depasteste-l p-ala, vez d-ala cu
camionu, ca vrea sa se suie pe noi. Iote la aia, se cauta-n poseta-n mijlocul
bulevardului, si pe ia poate-o cata moartea pe-acas’, si ia cherde vremea p-aci.
- Iote la ala cu duba, depaseste si nu semnalizeaza, zice nasu. Ce ba, iesti chior,
de nu clipesti?
- Lasa-l Pantelica, zice nasa, tu vez de volan, ca de dracuit il dracuiesc io! Ma
vaca neagra, trage pe dreapta!
Ma fratilor, dupe frun ceas juma, intepenisem de tot.
- Ma, zic, mai e mult, ma?
- Ce sa fie? zice nasa.
- Pa’ Bucuresti, zic io.
- Ha, ha, ha, iote ma, uitaram de ciuciu Marin, zice nasu, scoal ma dracu deacolo,
ce se firsi Bucurestiu de mult! Tu nu vezi ca sintem la kilometru sasa?
Cind zisa sasa, sarii pe burta, ce ierea sa fac?
Iei lesinara de ris. Al batirn zice:
- Ma fine, narod iesti, nu sarii ma pe burta, decit cind ie sasa de militie, nu de
kilometri.
- Ma, ce masina ie Fiatu asta, iote avem peste suta la ora si nici nu simtasti.
- Iote la ala cu basculanta, zice nasa, merge parca ie cu ochii mortului. Ce
Pantelica, o sa-i inghitim noi motorina astuia, ia depaseste-l!
- Tineti-va bine, zice nasu, c-o calc pe coada.
Ma frate-miu, si cind o zbici odata, ma pomenii in brata la coana mare.
- Ce te cocotasi pe mine, ma? Vezi ca nu-ti cunosti lungul nasului? Stai dracu
acolo jos, ca acu apare militia!
- Pa’ de unde sa apara, zic io, din porumb?
- Sasa, zice ia!
- Ce? zic io.
- Sasa, si nu de kilometri.
Ma, daca vazui c-o tine p-a iei, sarii pe burta, ce dracu ierea sa fac.
- Ma Pantelica, zice al batirn, de unde-l gasisi ma pe finu-tau asta, ca numa pe
bataturile mele sta, auz, mi le nenoroci, ce mai!
- Lasa ma tata, zice nasu, mai rabda si tu ca acu ajungem. Ca iete avem peste
150 la ora, da’ tineti-va bine, ca intram in curbe.
Ma fratilor si cind o incepu s-o cearna, la inceput mai rar, da’ p-orma din ce in ce
mai des, ierea cindnasu-n nasa, cind nasa-n nasu, cind al batirn in a batirna…
cind a batirna-n al batirn… Iei se veseleau tare… Asa Pantelica, calc-o pe coada…
sperie-l p-ala cu trabantu…
Io nu vedeam nimic, ca ma calca pe cap cind a batirna, cind al batirn, cind
copiii, cind tot deodata.
Ma fratilor, si cind ierea veselia mai in toi, ne bufniram o data de ceva tare, de
ma pomenii io deasupra, peste iei.
- Pantelicaaa!… ia-o la stinga, zice nasa.
- Taci fa, nu fii naroada, cum s-o mai iau la stinga, tu nu vezi ca sintem in aier si
cu roatele-n sus?
Da’ n-apuca sa firseasca vorba, ca ne mai bufniram odata.
Ma nepoate, si d-aci-n colo nu mai stiu nimica, ma!
Sa facu o bezna… si mi-era bine… si mi-era bine ca cind eram copilas mic…
Ma trezii io, ma minghiia ceva pe oichi. Deschid io oichi, o crenguta de brad,
cum o batea vintu, asa ma mingiia. Cind ma uit mai bine, eram p-o creaca, ca
rufele la uscat. La fr’o trei-patru metri supt mine, iarbe verde, floricele… frumos!
Ma, zic, ce-o fi cu mine, n-oi fi-n rai!… Da’-ncet, incet, mi-ad’sai aminte de
nasu… de nasa… Ma, zic, ce-o fi cu-aia, ma, unde-o fi aia, ma?…
Cum ma gindeam io asa, aud p-unu, zice:
- Iote, dom’le, mai ie unu-n pom!
- Ce cat acolo, bade, ce cat acolo?
- Ce sa cat, zic io, dude cat! aia cat…
- Hopa, zice, dude? Pa’ ce ma, bradu are dude, are dude bradu?
- Are, zic io, cum sa n-aiba? Daca are nasu Pantelica carnet de conducere, di ce
n-ar avea bradu dude!… iote la iel!
- Otule… otule… ia da-te jos d-acolo!
- Pa’ di ce? zic io.
- Iote-asa, ne suim frumusel in masinuta, si mergem o tirisica pin’ la Sinaia.
- Io-n masina, nici mort!
- Pa’ cit o sa stai acolo?
- Iote, pin’ la iarna, pin-o da zapada si vin io usurel la vale cu sania, ca de
zdruncinatura sint satul.
- Tovarasu maior, zice, iote asta, nu vrea sa se dea jos!
- Cind ma uit, un militiian! Sasa, zic, si sarii pe burta, ce ierea sa fac?
Ee, cu chiu cu vai, ne-aduna. Da’ sa vezi, minunea minunilor, copiii, nicaieri! Ii
cautaram, ne suciram, nu-i gaseam de fel, de fel. Cum intrasam noi in a padure
cu peste 130 de kilometri, copilasii, mai usori, ii arunca peste un dimb, intr-o
plasta de fin. N-avura nimic copiii, da’acolosa ierea o tabara de pioneri care se
pregatea sa plece la Brasov si aia, la-nghesuiala, ii luara si pe-ai nostri!
Pe noi ne dusa la spital. Io scapai usor, ca n-avusai decit o mina sucita. O mina
sucita, un picior rupt si capu spart in opt locuri. Da’ se chinuira mult pina-mi
scoasara de supt chiele acele alea de brad. Ca ieream verdee… verde de tot si nu
puteam sa ma duc asa la Veta, ca cine stie ce-si inchipuia aia!
Cu nasu se chinuira rau…!
Auziti ma fratilor, la iel dinti de oltean…! Muscasa asta din volan ca din covrig,
auz? Nu, ca la dinti n-avu nimic, la dinti, da’ nu vrea sa dea drumu la bucata aia
de volan, de fel, de fel. Pina nu-l adormira, nu putura sa i-o scoata, ce mai!
Coaste, n-avu rupte decit fr’o doua, ca fr’o doua la-nceput nu i le gasea de fel.
Ca-i auzii io pe doftori p-acolo, cind ziceau ca nasa Retaar avea una-n plus.
Al batirn scapa al mai usor. Da’ se chinuira si cu iel. Sa chinuira pina-i scoasera
bujia, stii…? Pina-i scoasera bujia d-acolo… d-acolo, de unde intrasa, ce mai! ca
nu putea sa i-o scoata, ca se gidila, ridea si sa zbatea.
A batirna avu noroc! Ia avu al mai mare naroc!
Auz ma nepoate, asta a batirna, soacra lui nasu de, asta toata viata iei a fost o
fandosita! Asta toata viata iei a vrut dint de aur, auz, ce-i lipsea iei, dint de aur?
Si-auz noroc pe ia, c-auzii io o sora acolo la spital, cind ii zicea la alta:
- Auz, tu, ce-i gasira la aia batirna-n gura?
- Ce tu?
- Platina di la motor, tu!
Acu sintem toti sanatosi! numa nasu Pantelica mai ie-n ghips, da’ si iel tot acasa.
Ca dupe accident, vorbi nasu cu-n mecanic particular, baiat priceput, stii? Zice
nasu:
- Ma nea Filimoane, vezi ce dracu mai pot sa faci din a masina!
Si a facut omu ce-a putut! A loat bucatica de radiator care mai ramasasa-ntreaga,
a loat ventilatoru, l-a ascutit bine, bine, motor cum nu mai avea, i-a pus o
manivela si a facut o masina de tocat carnea de toata frumusetea. Da’ nu-i gata,
ca trebuie s-o vopseasca, ca mi-a zis iel sa-l intreb pe nasu, daca sa-i dea tot
coloarea dinainte.
Cind auzi nasu, ‘ce:
- Ma fine Marine, nu mai ma face sa ma rid, ca-mi cade ghipsu-n gura.
Ca uitai sa va spui ca nasu ie-n ghips pina-n dreptu gurii si, cind ride, i se freaca
dinti-n ghips, stii?
- Ca-i zisai io:
Vez ma nasule ce-nseamna ecesu de viteza? Vez ce patiram?
- Taci ma, nu fii prost, ca cu viteza avusaram naroc! Ca daca n-aveam viteza si
nu saream in padure la curba aia, intram in ailalta, s-acolo dam diract in paretele
de stinca, de ne-amestecam de tot, de si pe cruce trebuia sa ne scrie la un loc.
Io numa cind ma gindii, sa fi ramas pe lumea ailalta cu a batirna, cu soacra lu
nasu, de, imi venii sa iau cimpii!
Acu, la iei acasa ie veselie mare! Cum s-aseaza toti la masa, nasu Pantelica din
pat, din odaia ailalta, face ca masina, stii?
- Uu… uuu…
Si sar tot pe burta sub masa. Ride nasu, ma, ride, d-a-nceput sa i se toace ghipsun
dreptu gurii.
Acu, ma duc si io acas’, da sint multumit! Ca ma duc acasa, da’ nu ma duc cu
mina goala, ca daca nu mai avura masina aia de cusut, mi-o detera mie p-asta de
tocat carne. Ma, sa vez ce se umfla Veta-n pene, sa vez ce se umfla, stii? Pa’ cine
mai ie ca ia, s-aiba masina de tocat carne “Fiat 850″. Ia uite la ei!