Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la Polul Nord(3)

Olaf Jansen declara ca, la inceput, lumea a fost creata de Marele Arhitect al Universului, pentru ca omul sa poata ajunge pe suprafata „interioara” care a fost locuita dintotdeauna de „poporul” ales. El a navigat dincolo de Alaska si de coasta siberiana, unde a gasit cimitire continand oase de fildes in cantitati atat de mari incat sugera ca locul era format din vechi locuri de inmormantare. Olaf Jansen crede ca aceste resturi provin de la marea viata animala prolifica care abunda pe campuri si paduri si pe numeroasele fluvii din Lumea Interioara. Resturile de animale au fost aduse de curentii oceanici, sau au fost purtate de banchize si s-au acumulat ca copacii plutitori pe coasta siberiana. Asta ar dura de o eternitate, in timp formand aceste cimitire misterioase. Privind acest subiect William F. Warren, in cartea sa, spune: „Stancile arctice ne vorbesc de o Atlantida pierduta mai minunata decat cea a lui Natan. Straturile de fosile din fildes din Siberia depasesc tot ceea ce exista de acest fel in lume.” Povestea extraordinara a lui Olaf Jansen Iata dezvaluirile facute de acest navigator norvegian, privind explorarea arctica: „Numele meu este Olaf Jansen. Sunt un norvegian, desi sunt nascut in oraselul rusesc de marinari Uleaborg, pe coasta orientala a Golfului Bothnia, bratul de nord al Marii Baltice. Parintii mei se aflau la pescuit in Golful Bothnia si locuiau in oraselul rusesc Uleaborg in momentul nasterii mele, la 27 octombrie 1811. Mama mea, Jens Jansen, s-a nascut la Rodwig pe coasta scandinava, in apropiere de insulele Lofoden, dar dupa casatoria sa s-a mutat in casa sa la Stockholm, pentru ca mama mea si familia sa acolo locuiau. Cand am avut sapte ani, am inceput sa-l insotesc pe tatal meu la pescuit de-a lungul coastei scandinave. Foarte tanar, mi-am aratat aptitudinile pentru carti, si la varsta de noua ani, am fost dat la o scoala particulara la Stockholm, unde am stat pana la varsta de 14 ani, apoi mi-am urmat tatal regulat in toate turneele sale de pescuit. Tatal meu masura 1,90 m si cantarea peste 95 kg, un scandinav tipic avand o viata dintre cele mai aspre si capabil de cea mai mare rezistenta, dupa marea mea cunostinta, mai mult decat oricare om. El poseda dulceata unei femei in cele mai mici lucruri ale vietii si in acelasi timp determinarea si vointa sa erau indescriptibile. Vointa sa nu admitea nicio infrangere. (va urma)