Ghe NICA-Blog: Icoanele care plang

sâmbătă, 21 mai 2011

Icoanele care plang

Stiri despre miracole divine au inceput sa apara din ce in ce mai des in presa. Unii oameni cred povestile pe care le citesc, altii au indoieli. Exista si persoane care fac experimente stiintifice in cautarea de explicatii stiintifice in spatele acestui fenomen. Preotii catolici si ortodocsi sunt perplecsi in fata acestui fenomen al icoanelor care plang. Unele icoane lacrimiaza, altele au lacrimi de sange iar din altele izvoraste mir.
In Romania astfel de icoane facatoare de minuni pot fi gasite la:
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Neamt, numita si “Inchinatoarea”.
Icoana Sfintei Ana din Manastirea Bistrita.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Golia, Iasi, facatoare de minuni inca de pe vremea domnitorului Vasile Voievod.
Icoana Maicii Domnului din Mitropolia Iasilor, adusa acolo de la Manastirea Floresti.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Adam – Tutova.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Floresti, Vaslui.
Icoana Maicii Domnului din com. Trifesti, Roman.
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Mavromolul, Galati.
Icoana Maicii Domnului de la Schitul Dalhauti, Focsani.
Icoana Maicii Domnului din Vladesti, Pascani.
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Banului, Buzau.
Icoanele Maicii Domnului din bisericile “Olari”, “Icoanei” si “Sarindari” – Bucuresti.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea “Dintr-un lemn”, Valcea.
Icoana Maicii Domnului de la schitul Namaiesti – Campulung, intr-o biserica scobita direct in stanca.
Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita si Anufiana, cea taiata cu iataganul de catre turci – Manastirea Dalhauti, jud. Vrancea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;