luni, 2 mai 2011

Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la Polul Nord(22)



Calatoria s-a facut cu o foarte mare viteza. Am fost transportati pe inaltul colinelor si in josul valcelelor, traversand vai, si din nou de-a lungul flancurilor muntosi abrupti, fara sa apara cea mai mica tentativa facuta pentru a nivela pamantul cum o facem noi pentru caile ferate. Scaunele masinii erau enorme si in acelasi timp de o factura confortabila si foarte sus plasate deasupra planseului masinii. Pe varful fiecarei masini a fost adaptata in partea de sus aparatura formata din roti de pilotaj, pe fiecare parte, si care sunt automatic ajustate in functie de viteza masinii, si cu cat viteza este mai mare, cu atat cea a rotilor creste.
Jules Galdea ne-a explicat ca aceste roti se invarteau la fel ca rotile ventilatoarelor de la varful masinilor, anulau presiunea atmosferica, sau ceea ce este in general inteles ca fiind gravitatie si gratie subpresiunii acestei fortei sau anularii sale, masina nu mai poate bascula de-o parte si de alta a caii unice ca si cum ar fi fost in vid ; rotile de pilotaj in revolutiile lor rapide distrugeau eficace pretinsa putere a gravitatiei, sau forta de presiune atmosferica sau oricare ar fi influenta putere care ar putea fi aceasta, care este la originea faptului ca toate lucrurile nesustinute tind sa cada de sus in jos pe suprafata Terrei sau pe cel mai apropiat punct de rezistenta. Surpriza tatalui meu si a mea-insami a fost indescriptibila cand, travesrsand un hol spatios magnific, am fost condusi in sfarsit in fata Marelui preot, domnind peste toata regiunea. Era imbracat bogat si mult mai inalt decat cei care se gaseau in jurul sau si nu puteau sa aiba mai putin de 4,26 m sau 4,57 m. Camera imensa, in care am fost primiti, parea a fi construita din blocuri solide de aur abundent incrustate cu bijuterii de o stralucire surprinzatoare. (va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu