Orasul „Eden” se situa in ceea ce parea sa fie o vale frumoasa, dar, de fapt, el domina platoul muntos cel mai ridicat al Continentului Interior, de mai multe mii de picioare, mai inalt decat orice parte din campul inconjurator. Este locul cel mai frumos pe care l-am contemplat vreodata in toate calatoriile mele. In aceasta gradina se aflau tot felul de fructe, podgorii, arbusti, arbori si flori crescand intr-o abundenta notorie. In aceasta gradina patru fluvii isi luau sursa dintr-o fantana arteziana puternica. Ele se divizau si curgeau in patru directii. Acest loc este numit de locuitori „buricul pamantului”, sau la inceput „leaganul rasei umane”. Numele raurilor sunt Eufrat, Pison, Gihon si Hiddekel. In acest palat al frumusetii ne astepta o surpriza, atunci cand ne-am gasit micutul nostru vas de pescuit. A fost adus in fata Marelui preot, perfect conservat in forma sa, la fel ca atunci cand l-am scos din apa, in acea zi in care a fost incarcat la bordul navei de gigantii care ne-au descoperit pe rau cu un an inainte. Ni s-a acordat o audienta de mai mult de doua ore cu acest mare demnitar, avand bune dispozitii si o amabila atentie. El s-a aratat foarte entuziast si ne-a pus numeroase intrebari care continuau sa revina asupra elementelor care scapasera agerimii emisarilor sai. La sfarsitul intrevederii, ne-a suscitat satisfactia intrebandu-ne daca doream sa ramanem in tara sa sau daca vom prefera sa ne intoarcem in lumea noastra „exterioara”, sugerand ca calatoria de intoarcere, incununata de succes, era posibila traversand barierele formate de centurile de gheturi care incercuiau deschiderile de la nordul si sudul Terrei. (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu