Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la Polul Nord(41)

Domnul James Ross a pretins ca a descoperit polul magnetic la aproximativ 75° latitudine. Este fals – polul magnetic este exact la jumatatea distantei prin crusta Terrei. Astfel, daca crusta Terrei este conform evaluarii mele de 3000 de mile grosime, atunci polul magnetic este fara nicio indoiala la 150 mile sub suprafata Terrei, putin conteaza unde este luata masura. Si in acest punct special de 150 mile sub suprafata, inceteaza gravitatia, devine neutralizata; si cand trecem in plus punctul catre suprafata „interioara” a Terrei, o atractie inversa creste in progresie geometrica atunci de la 150 mile la alte mile care conduc catre „interiorul” Terrei. Astfel, daca ar putea fi forata o gaura spre interiorul crustei Terrei la Londra, Paris, New York, Chicago sau Los Angeles, pe o distanta de 300 de mile, ea va pune in relatie cele doua suprafete. In timp ce inertia si greutatea unui corp lasat prin aceasta gaura de la suprafata „exterioara”, il va face sa depseasca punctul situat la jumatatea drumului, in fine se va opri si va cadea imediat in spate catre suprafata „exterioara” si va continua astfel sa oscileze, ca balansarea sustinuta de o pendula, pentru ca in fine sa se stabilizeze fara a misca in centrul magnetic, sau in acel punct special exact la jumatatea distantei intre suprafata „exterioara” si suprafata „interioara” a Terrei. Miscarea giratorie a Terrei in invartirea sa cotidiana spiralata in jurul axei sale de rotatie cu viteza de peste 1000 de mile pe ora, sau circa 17 mile pe secunda fac un corp de electro-productie enorm, o masina enorma, un prototip puternic ca slabul dinam construit de oameni, care, cel mult este o pala imitare a originalului naturii. Vaile din acel Continent Atlantis interior, marginand apele superioare ale nordului cel mai indepartat sunt in sezon acoperite de florile cele mai magnifice si luxuriante. Nu numai pe sute si mii, ci pe milioane de acri, al caror polen sau flori sunt transportate departe aproape in fiecare directie de miscarile giratorii in spirala ale Terrei si de agitatia vantului rezultant din aceste regiuni si aceste flori sau polen provenind din aceste imense zone florare din „interior” produc zapezile colorate din regiunile arctice care i-au subjugat astfel pe exploratorii marelui nord. Fara nicio indoiala, aceasta noua Terra din „interior” este casa, leaganul rasei umane si in functie de descoperirile pe care le-am facut, este necesar ca asta sa poata sa aiba repercursiuni importante asupra tuturor teoriilor antice privind domeniile fizice, paleontologice, arheologice, filologice si mitologice. (va urma)