Ghe NICA-Blog: Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la polul Nord(42)

miercuri, 11 mai 2011

Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la polul Nord(42)

Aceeasi idee de intoarcere la pamantul misterului, chiar la inceputuri, la originea omenirii, se gaseste in traditiile egiptene privind regiunile terestre originale ale zeilor, eroilor si oamenilor, nascuti din fragmentele istorice dela Manetho, verificate in intregime prin scrieri istorice gasite in cele mai recente sapaturi de la Pompei la fel de bine ca traditiile indienilor nord-americani. Acum este ora unu dimineata, Anul Nou 1908 a sosit si dupa aceste trei zile, am terminat scrierea privind calatoriile mele si aventurile stranii pe care doresc sa le ofer lumii, sunt gata si chiar nerabdator, de a primi raspunsul de care sunt sigur, la vicisitudinile existentei mele. Sun foarte in varsta si intarit de aventurile si de tristetile mele, si-n acest timp am pastrat bogatia putinilor prieteni pe care mi-am consolidat-o in lupta mea pentru a duce o viata justa si dreapta. Ca o poveste care este aproape povestita, viata mea soseste la declinul sau. Am puternicul presentiment ca nu voi mai vedea un alt soare rasarind. De asemenea am concluzionat aici mesajul meu.” Olaf Jansen -FINAL-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;