Este pamantul de unde au venit marii busteni care au fost gasiti de exploratoi in apele libere departe pe malul crestei nordice a Terrei si corpurile de mamuti ale caror oase sunt gasite in straturile enorme pe coasta siberiana.Exploratorii nordului au facut mult pentru aceasta recunoastere. Sir John Franklin, Heaven Grinnell, Sir John Murray, Kane, Melville, Hall, Nansen, Schwatka, Greely, Peary, Ross, Gerlache, Bernacchi, Abdru, Amsden, Amudson si altii s-au fortat cu totii de a lua cu asalt citadela inghetata de mister. Cred ferm ca Andru si doi insotitori curajosi, Strindberg si Fraenckell, care au navigat departe in balonul „Oern” de la coasta de nord-vest a Spitzbergului in duminica dupa-amiaza de 11 iulie 1897, sunt acum in „interiorul” lumii si sunt fara nicio indoiala considerati cum tatal meu si eu-insumi am fost de bunul popor de giganti populand Continentul Atlantic interior (N.red. – Olaf Jansen face aici aluzie la pierderea echipajului acestui balon, regasit la 6 august 1930 de nava norvegiana de explorare „Bratvag”, pe insula Alba, la aproximativ 200 km nord-est de Spitzberg. Echipajul prost pregatit era mort de frig, de lipsa hranei si obosit. Olaf Jansen a decedat in 1908 si nu putea sa cunoasca acest tragic epilog din 1930.) Am consacrat multi ani studiului acestei probleme si sunt pus la curent cu definitiile acceptate privind gravitatia, si la fel de bine privind cauza atractiei acului magnetic, si sunt gata de a spune ca cred ferm ca acul magnetic este influentat numai de curentii electrici care inconjoara complet Terra ca un vesmant si ca acesti curenti inclusi intr-un circuit infinit trec prin deschiderea cilindrica sudica a Terrei, apoi se raspandesc prin difuziune pe toata suprafata „exterioara” si se precipita nebuneste in cursa lor catre Polul arctic. Si in timp ce acesti curenti aparent se precipita in spatiu la curba margii Terrei, inca o data ei se raspandesc din nou pe suprafata „interioara” si-si continua drumul catre sud de-a lungul interiorului crustei Terrei, pana la deschiderea pretinsului pol Sud.Cat despre gravitatie, nimeni nu stie ce este cu adevarat, pentru ca nu s-a decis daca este presiunea atmosferica care cauzeaza marul cazut, sau daca, la 150 de mile sub suprafata Terrei, pe cat se pare la jumatatea drumului de la crusta Terrei, exista acolo o oarecare atractie de magnet natural puternica care atrage acest mar. Deci, dat fiindca acesta din urma este, cand el se desprinde de ramura copacului, sau tras sau impins de sus in jos cat mai aproape de punctul de rezistenta, este necunoscut celor care studiaza fizica. (N.red. – Olaf Jansen nu a cunoscut, evident, teoriile lui Einstein privind gravitatia.) (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu