Ghe NICA-Blog: Misterioasa luna(3)

miercuri, 8 iunie 2011

Misterioasa luna(3)

Luna nu a fost pe cer in trecut?
In cronicile tibetane, se spune ca in timpuri „antediluriene” nu exista Luna pe cerul nostru.
Aceasta tema a fost preluata de unele legende slave. Misterioasa „Carte a Revelatiei” povesteste ca Luna a fost capturata de Terra, acum 13.000 de ani.
Conform lui Mihail Vasin si Alexander Cerbakov, amandoi de la Academia Sovietica de Stiinte, sustineau in iulie 1970 in revista „Sputnik” ca Luna este gaunoasa! „Luna nu este un satelit natural al Terrei, ci un enorm planetoid gaunos, construit de o civilizatie inalt avansata si sofisticata tehnologic, care a amenajat artificial interiorul si pe care au plasat-o in orbita in jurul Terrei, acum miliarde de anii”. Dar Luna „ar trebui sa contina de asemenea accesorii si aparate pentru a efectua reparatii, instrumente de navigatie, dispozitive de observatie si toate felurile de masinarii”.
In alti termeni, imensul vas spatial pe care il constituie Luna, ar contine tot ceea ce este necesar pentru a juca unei arci a lui Noe condusa de fiinte inteligente pentru o calatorie in spatiu care ar dura sute de milioane de ani. Poate ca era casa unei intregi civilizatii ale carei fiinte au fugit de pe planeta originala unde nu mai putea sa supravietuiasca? Astazi, Luna este fie un loc mort servind de mormant acestei civilizatii care se gaseste in interiorul sau, fie o cochilie plina de instrumente speciale, care au fost controlate automatic mult timp dupa ce satelitul a fost abandonat in orbita terestra de locuitorii sai intr-o epoca dificil de precizat.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;