Ghe NICA-Blog: Valea Boga(Tara Beiusului)

duminică, 12 iunie 2011

Valea Boga(Tara Beiusului)

În bazinul Vaii Boga întâlnim, strâns grupate, nu mai putin de trei sectoare de îngustare si anume: Cheile Vaii Bulbuci, Cheile Vaii Oselu si Cheile Vaii Boga.
Cheile Vaii Bulbuci se dezvolta în aval de Izbucul Bulbuci, afluent de stânga al Vaii Boga. Salbaticia si inaccesibilitatea reprezinta trasaturile principale ale acestor chei. Abrupturile din Piatra Ciungilor si Piatra Câinilor domina talvegul vaii pe al carei curs sunt numeroase repezisuri si cascade.
Valea Oselu îsi are izvorul într-un izbuc situat la baza abruptului din Piatra Ciungilor si a modelat un sector de chei asemanatoare unei pâlnii cu deschiderea spre amonte. În abruptul din Piatra Ciungilor valea formeaza o spectaculoasa cascada.
Valea Boga îsi dezvolta propriul sector de chei desfasurat pâna în zona izbucului cu acelasi nume. Zona este plina de cascade si marginita de abrupturi culminând în Piatra Boghii. Aceasta zona este lipsita de trasee turistice si foarte salbatica.
Afluentul Valea Plaiului, care se adânceste în dreapta drumului care urca în serpentine de la Pietroasa la Padis, ofera de asemenea sectoare de canion deosebit de spectaculoase prin prezenta a numeroase cascade, pesteri, arcade naturale si grohotisuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;